Eram furat de mirosul frunzelor de toamnă și pășeam înainte cu gândul că în orașul nostru încă mai există ceva frumos. În fața mea mergea o mămică, împingând cu blândețe căruciorul în care își plimba pruncul. Chiar în spatele Teatrului Licurici fericirea mea și blândețea mămicii au fost risipite de câțiva nesimțiți. Mai multe mașini erau parcate cu botul în gard. Ca să treci de ele trebuia să calci prin gazonul plin de glod sau să ieși pe drum, unde la acea oră de vârf riscai să fii tamponat de vreun șofer grăbit. Mămica stătea în fața acestor mașini parcate de niște nesimțiți și nu-și dădea seama cum să treacă mai departe. Am ajutat-o să ridice căruciorul pe deasupra capotelor de mașini și m-am pornit mai departe. Fericirea mea dispăruse. Mi-am adus aminte că trăiesc în Moldova, o țară unde nesimțirea a căpătat amploare națională, iar bunul simț a fost conservat odată și pentru totdeauna.
De unde se ia nesimțirea asta a noastră, a moldovenilor? Din sistemul educațional prost, din cei 7 ani de acasă, din societate? Nu-mi pot explica nici până acum. Dăm dovadă de nesimțire cu toții. Avem șoferi nesimțiți care parchează ca porcii și claxonează violent bătrânele care încearcă să treacă regulamentar. Avem pietoni nesimțiți care trec drumul aiurea, deseori împreună cu odraslele de mână. Mâine odraslele lor vor traversa strada la fel, fiindcă așa i-au învățat părinții. Avem funcționari nesimțiți care nu cunosc altă lege decât legea banului. Avem politicieni nesimțiți care, atunci când sunt învinuiți de corupție, nu se dezvinovățesc, ci doar arată cu degetul la alți politicieni. „Și ăștia fură, domnule! Și fură mai mult ca mine!”. Avem afaceriști nesimțiți care sunt gata să distrugă totul, începând cu spațiile verzi și terminând cu monumentele istorice, doar ca să-și ridice o clădire plastică, pe care, poate cândva vor reuși s-o dea în arendă. Multe din aceste hidoșenii arhitecturale stau goale ani întregi, și tot poartă inscripția „arenda”. Avem medici nesimțiți care te tratează într-un fel dacă le prezinți asigurarea medicală și te tratează corect doar dacă ești gata să le mai dai 100 de lei în plus. Avem jurnaliști și bloggeri care ieri luptau împotriva comunismului și a nedreptății, iar astăzi luptă unul împotriva altuia și se învinuiesc de servilism. Avem o țară plină de nesimțiți. Până și copiii sunt educați în adevăratele tradiții ale nesimțirii.
Poate ar trebui să ne oprim pentru o clipă, să privim la mizeria din jur și să începem să schimbăm ceva. Să fim șoferi și pietoni răbdători și disciplinați; să fim politicieni cinstiți; să fim medici pentru care contează sănătatea oricărui pacient, nu doar a pacientului dispus să plătească; să fim părinți care-și învață copiii să se comporte corect și să iubească lumea din jur. Cum credeți, e posibil?
