Nici în car, nici în „hipomobil”

Or, folosirea eficientă a neologismelor şi a termenilor este determinată de cunoaşterea bună a sensului şi a categoriilor gramaticale ale acestora. În caz contrar, ele vor face exprimarea prea abstractă şi vagă, iar cititorul/ascultătorul simplu s-ar putea să nu înţeleagă întotdeauna despre ce este vorba. Iată o ştire recentă de pe UNIMEDIA: „Un hipomobil, condus de un bărbat de 37 de ani, originar din localitatea Albinețul Vechi a aceluiași raion a fost tamponat din spate de un vehicul”. Misterioasa şi pretenţioasa denumire „hipomobil” se referă aici la o banală căruţă şi este o invenţie generată de fantezia autorului, care consideră că „hipomobil” este un substantiv de tipul lui „automobil”, adică denumeşte un vehicul.

Însă lucrurile nu stau aşa. Lexemul hipomobil este adjectiv (nu substantiv), pentru care dicţionarul dă următoarea explicaţie: hipomobil,-ă, hipomobili,-e, adj. (Despre vehicule, tracţiune etc.) Pus în mişcare de cai. În tot felul de rapoarte şi documente tehnice se face o diferenţiere între vehiculele hipomobile, deci puse în mişcare de cai (căruţe, trăsuri, carete etc.) şi, de exemplu, vehiculele cu motor (automobile, motociclete ş.a.) sau alte tipuri de mijloace de locomoţie. Însă în comunicarea cotidiană, chiar şi în textele cu caracter de informaţie, este firesc şi logic să fie folosit cuvântul căruţă, cunoscut de toată lumea şi prezent în expresia ca „nici în car, nici în căruţă”, în multe cântece populare, cum ar fi „M-am pornit la Chişinău, c-o căruţă şi-un cal rău” ş.a. Iar de lexemul „hipomobil” rar cine a auzit şi, deocamdată, nimeni nu simte lipsa lui.

Alt neologism – altă gafă. Acelaşi portal ne serveşte fraza: „Caii de la Școala de Hipism din Chișinău erau într-o stare deplorabilă, aceștia fiind malnutriți”. Celui care scrie aşa nici nu-i pasă că în română nu există verbul „a malnutri”, prin urmare, nu poate exista nici participiul „malnutriţi”, iar neologismul pe care ţine morţiş să-l etaleze autorul textului este substantivul „malnutriţie”, cu sensul „nutriţie proastă, nutriţie insuficientă, subnutriţie”. Deci, se poate spune că bietele animale au suferit de subnutriţie sau, şi mai clar, au fost ţinute flămânde.

Aceste exemple demonstrează că lipsa de discernământ în identificarea valorilor gramaticale ale neologismelor generează tot felul de distorsiuni lexicale şi expresii nefireşti, care nu ar trebui tolerate.