Mă bucur mult că oameni nenorociți, ratați și complexați, ranchiunoși și pizmași au unde și pe cine-și vărsa veninul. Dacă după ce slobod câte o doză de venin se simt mai bine, înseamnă că nu muncesc eu chiar degeaba și nu mă grăbesc să urc sculele în pod și să merg să caut râme, că anume la râme crăpușorii se prind cel mai bine. Neîmpliniții care slobod venin pe forum, sub textele mele, cum slobod peștii icrele prin păpuriș, sunt indivizi fricoși, ei se ascund în dosul pseudonimelor. Aceștia, după decizia de luni a Curții Constituționale, scuipă „mesaje” de genul: „Bravo, Tănase! Eşti proroc! Cu fiul şef al CC ai făcut prorocirea corectă! Nu uita să treci pe la Plahotniuc după onorariu”. Repet, sunt obișnuit cu asemenea gunoaie rătăcitoare prin infinitul spațiu virtual. Și nu mă supăr. Nu mă supăr, pentru că în viața mea, cercetând lumea atâta cât mi-a permis mintea, dar mai citind și unele cărți groase, am înțeles că există oameni neîmpliniți, nenorociți în felul lor, care nu trebuie criticați, ci compătimiți și ajutați.
Acestor oameni mereu li se pare că cel de alături are oi mai multe și mai cornute și câini mai învățați, și copii mai dotați, și computer mai performant, și mobil mai sofisticat… Aceștia tot timpul umblă încruntați, cătrăniți și oțetiți, iar chipul li se mai luminează un pic doar când află că a murit capra vecinului. Ei nu-și măsoară lungul nasului, nu-și cântăresc capacitățile, nu estimează contribuția adusă societății, nu se uită în oglindă, nu depun eforturi pentru a deveni performanți. Singurul efort pe care-l fac ei e cel de a pizmui, de a invidia și de a-i urî pe cei care-s „mai ceva” ca ei.
Eu niciodată nu am vrut mai mult de la viață decât am avut și am. Nu am mult și nu vreau mult. Multul pe care-l am e viața mea, pe care Dumnezeu mi-o lungește cu generozitate. Nu am mașină luxoasă, castel în zonă rezidențială, bani albi ascunși în conturi negre, acțiuni, hârtii de valoare… Locuiesc într-un apartament sovietic din sectorul Ciocana, nu-mi petrec vacanțele pe malul Mării Marmara – de fapt, nici nu prea am vacanțe, lucrez fără întrerupere de jumătate de veac la masa de scris și rar când soarele nu mă găsește dimineața la această masă… Nu am nicio pretenție față de Cel de Sus, dar nici față de cei de jos care au mașini luxoase, firme, milioane. Fiecare cu viața sa, fiecare cu concepția lui despre viață și fericire. Eu sunt fericit că cei trei feciori ai mei nu au plecat din Moldova, regret doar că ne întâlnim mai rar decât aș vrea eu. Cei doi mai mari, Sandu și Costel, sunt juriști, mezinul Silviu e, ca și mine, ziarist. Dacă ar fi muncitori simpli, lemnari, șoferi ș.a.m.d., tot bucuros aș fi. Nu am umblat niciodată să pun undeva „o vorbă” ca să-mi „aranjez copiii”, nu am lins niciodată fundul vreunui premier ca să-mi facă feciorul diplomat, precum alții, chiar dacă acesta e bun pentru Ministerul de Externe cum sunt bun eu pentru cel de Interne. Faptul că feciorul cel mai mare e președinte al Curții Constituționale nu e meritul meu.
Dacă am ajuns la acest subiect, voi face în premieră o mărturisire. S-a bătut și se mai bate multă monedă pe acest subiect. Dovadă și „comentariul” anonimului citat mai sus. Acești neîmpliniți ai destinului nici nu-și pot imagina faptul că eu nu discut cu președintele Curții Constituționale chestiuni care țin de activitatea lui profesională. O spun ca s-o audă toți cei cu mintea odihnită: Alexandru Tănase, președintele CC, niciodată nu și-a permis să discute cu mine chestiuni ce țin de agenda Curții. Mă mândresc că el știe ce înseamnă onoarea profesională și deontologică și acționează ca un om de stat. Niciodată nu am încercat să obțin informații care m-ar avantaja ca ziarist și editorialist. Astfel, ca și pentru toată lumea, decizia de luni a CC a fost o surpriză. Martor mi-e Cel de Sus, de alți martori nu am nevoie. Eu aș vrea ca și detractorii mei să aibă aceleași relații corecte cu feciorii lor…
Astfel, nu sunt „proroc” fiindcă fiul meu e președintele CC. În general, nu sunt proroc și nici nu m-a interesat această „carieră”. Iată de ce, atunci când reușesc sau greșesc ceva, totdeauna o fac pe cont propriu și pe propria răspundere. Atâta am avut de spus la acest subiect. Cred că e suficient.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
