Nicolae Glib: Sunt fecior de harnic neam!

Despre Nicolae Glib, unul dintre cei mai buni cantareti de muzica populara de la noi, am scris de mai multe ori. De aceea, acum, la 60 de ani ai sai batuti pe muchie si cei 40 de ani de activitate, voi fi nevoit, vorba sefului meu, Constantin Tanase, sa ma autocitez. Una ar fi ca printre cantecele preferate ale primului presedinte al R. Moldova, Mircea Snegur, era „Fa Marie cu bariz”, interpretat cu mult har de catre sexagenar.

L-a cules, din cate cunosc, cu multi ani in urma, din satul ?aul, raionul Donduseni, pe cand era solist al Orchestrei de muzica populara „Folclor” a Radioteleviziunii Moldovenesti, unde a lucrat din 1972 pana in 1985. Cu acest cantec a cucerit spectatorul din intreaga republica, piesa fiind una simpla si pe intelesul tuturor.
Cea de-a doua o constituie faptul ca, precum se spune la noi, mi-a fost nas de cantec la nunta mea. Mai stiu ca, inainte de a imbratisa muzica, a dorit, inca fiind elev, sa devina medic. Dar, cu toate ca a visat sa fie in halat alb, s-a trezit intr-o buna zi pe scena, in costum national.
Povestea a inceput mai demult, pe la varsta de 16 ani, cand, fiind flacauandru, haulea prin tot satul. A fost luat la ochi de catre fostul sau profesor de limba si literatura, Vasile Scobioala, care l-a rugat sa evolueze in cadrul unui concurs televizat. Astfel, acesta a devenit nasul de cantec al celui care, mai tarziu, s-a ales cu fini de cununie si botez pe ambele maluri ale Prutului. Dupa absolvirea Scolii medii din satul Pepeni, raionul Sangerei, in 1966, Nicolae Glib a incercat sa ia admiterea la Institutul de Arte din Chisinau, dorind sa devina actor de comedie muzicala. Dar, pentru ca nu avea 18 ani si inca nu i se asezase vocea, este nevoit sa revina la bastina si sa cante un an ba pe prispa casei parintesti, ba in Orchestra de muzica populara din Sangerei. In 1967 s-a inscris la Scoala de muzica „Stefan Neaga” din Chisinau, iar in 1969 debuteaza pe scena profesionista, in cadrul Orchestrei Ansamblului de dansuri si muzica populara „Joc”. Dupa „Joc” si „Folclor”, maestrul Nicolae Glib activeaza, din 1985 pana in 1996, in Orchestra de muzica populara „Lautarii”, in frunte cu cel mai mare viorist si dirijor din intreg spatiul romanesc, Nicolae Botgros. Apoi a fost solist in Orchestra de muzica populara „Mugurel” dirijata de Ion Dascal.
Degraba, pe 10 mai, Nicolae Glib – singurul artist care a revenit in satul natal ca sa activeze in calitate de primar (1999-2003) – implineste venerabila varsta de 60 de ani. Cu aceasta ocazie, la Palatul National din capitala el va organiza spectacolul cu genericul „Hai, prieteni, la multi ani!”, in cadrul caruia va lansa si CD-ul intitulat sugestiv „Frumoasa-i viata la tara”. Acesta cuprinde piese mai vechi si mai noi, care, intr-un anumit mod, sintetizeaza activitatea omului de creatie Nicolae Glib. Aici veti gasi piesele devenite deja slagare – „Hai, prieteni, la multi ani!”, „Balada Codreanu”, „I-auzi satul cum rasuna” s.a. Cu mult drag, pentru interpret vor evolua cantaretii Mihai Ciobanu, Nicolae Cibotaru, Lidia Bejenaru, Adriana Ochisanu, Ion Paladi, Ioana Capraru, Ana Barbu, Constantin Rotaru, Nicolae Palit si multi-multi altii.
Nicolae Glib este mereu prezent in topurile postului de radio Iasi, avand fini, precum spuneam, pe ambele maluri ale Prutului. A fost intotdeauna acompaniat de orchestrele „Rapsozii Botosanilor” (Botosani), „Ciprian Porumbescu” (Suceava),
„ Balada” (Iasi) s.a. Mi-a mai spus ca a revenit la piesele de alta data, pentru care a primit premiile de suflet.
Este fericit ca are patru copii, patru nepoti si ca e solicitat mereu acolo unde lumea doreste sa-l asculte. E mult, e putin? La varsta sa de artist al poporului, recunoscut in intregul spatiu romanesc, nu-si doreste decat faptul ca, in continuare, sa cante pentru cei dragi. Este dreptul sau, pe care nu i-l poate lua nimeni, indiferent de hotarele oficiale existente, pentru ca spatiul spiritual romanesc este fara de margini.
La multi ani, bade Nicolae, si – asa cum spuneai in cantecul dumitale „Moldovean ca mine nu-i” – sa fii, intotdeauna cel care esti – moldovean care nu uita de matricea sa istorica – cea de roman get-beget!