Fiindcă actorii politici existenţi nu mai erau capabili să rezolve conflictul alegerii preşedintelui RM şi alegerile parlamentare anticipate păreau inevitabile, a intervenit pronia cerească pentru a se opune unei asemenea evoluţii nedrepte, absurde a evenimentelor.
Cine este autorul „piesei”?
Nu e de mirare că, deodată, toată lumea se întreabă de unde a apărut Dodon şi grupul său şi ce semnifică această apariţie care a surprins în pofida faptului că era aşteptată. Cu alte cuvinte, cine este „dramaturgul” care a scris această „piesă” cu procedee atât de vechi şi ce mesaj ne transmite el?
Nu era greu de observat că, de la intrarea sa oficială în PCRM, ex-ministrul Economiei Igor Dodon ocupa un loc privilegiat în PCRM, semănând cu un băiat de bani gata într-o şcoală săracă. Juca rolul de „rebel” şi nu se temea să-şi expună propriul punct de vedere înainte de a fi cunoscută poziţia oficială a partidului. În alegerile locale s-a văzut că el dispune de o autonomie financiară solidă şi îşi permite chiar să nu afişeze relaţia sa cu PCRM, atunci când i se pare că aceasta va dăuna scopului său de a deveni primar al Chişinăului. După înfrângere, el le-a reproşat tovarăşilor de partid că nu l-au sprijinit destul de energic în campania electorală, deşi el însuşi a evitat să ridice prea sus steagul PCRM.
„Creaţia” capitalului rusesc
Ex-premierul Ion Sturza, bine informat asupra fluxurilor de bani care circulă prin RM, spune direct că Igor Dodon este „creaţia” capitalului rusesc. Se poate deduce şi din acţiunile lui Dodon pe cine reprezintă el. Cei care stau în spatele său doresc atât de mult înlăturarea liberalului Dorin Chirtoacă de la primăria Chişinăului, încât îl plătesc pe contracandidatul său să nu înceteze campania electorală nici după alegeri. În paralel, prin Dodon, este finanţat un proiect propagandistic de repunere în circulaţie a unor teze sovietice referitor la moldoveni, pentru a submina actul unirii din 1859 şi formarea statului unitar român. Oricine ar fi finanţatorii înfierbântatului comunist, este evident că acţiunile sale corespund intereselor Rusiei care doreşte să împiedice apropierea RM de România şi Europa.
Ce câştigă Dodon?
În mod paradoxal, ei „sponsorizează”, prin ieşirea lui Dodon, guvernarea AIE. De ce ar fi interesaţi ruşii în stabilitatea noastră? Ce câştigă Dodon? Cât de dezinteresat este gestul său?
Dezertând în acest moment crucial din PCRM, Dodon capătă posibilitatea să se aşeze la aceeaşi masă cu Filat, Lupu şi Ghimpu, aproape egalându-i, pe ei şi pe Voronin, ca statut, devenind peste noapte un „erou”, un lider de talie naţională. E ceea ce a încercat să obţină, dar nu a reuşit Mihai Godea, prin anunţul său că ar putea media negocierile între liderii AIE şi trei deăputaţi comunişti anonimi, care ar fi dispuşi să voteze un candidat la preşedinţie din partea AIE.
Riscurile transfugilor
E adevărat că, prin acest pas, Dodon se supune şi unor riscuri. Dacă preşedintele nu va fi ales şi vor fi declanşate alegeri anticipate, există posibilitatea ca el să nu intre în parlament, în pofida popularităţii sale, cum au păţit-o Vladimir Ţurcan şi Victor Stepaniuc. O asemenea perspectivă îl face vulnerabil, l-ar putea determina să adopte o poziţie mai conciliantă, de aceea, Mihai Ghimpu, prinzând la curaj, le pune celor trei transfugi din PCRM condiţii „tranşante”, impertinente: ori să voteze candidatul AIE (ca el să poată deveni spicher), ori să se întoarcă în PCRM. (De altfel, în decembrie 2010, la formarea AIE, dl Ghimpu le spunea liberal-democraţilor că superioritatea numărului de mandate nu le dă dreptul să dicteze. Acum el şi-a schimbat opinia, considerând că AIE, având mult mai multe mandate decât grupul Dodon, este în drept să nu ţină cont de condiţiile acestuia.)
Rămâne de văzut cum va fi împăcată dorinţa grupului Dodon de a se alege un preşedinte „apolitic” cu ultimatumul formulat de Ghimpu, dar avantajul strategic este de data aceasta de partea AIE, putându-i determina şi pe comunişti să fie mai concilianţi. O „reconfigurare” a guvernării, pe care o cerea Dodon ceva mai înainte, nu trebuie exclusă, dacă aceasta ar însemna oferirea unor funcţii unor persoane din echipa lui Dodon. Ar fi un rău mult mai mic decât dacă „reconfigurarea” s-ar face cu participarea PCRM. Ar fi stupid să nu recunoaştem că situaţia de azi e mult mai simplă decât ieri.
Diferenţa tinereţii
Spargerea monolitului comunist e un fapt pozitiv în sine, creând posibilitatea apariţiei a încă unui partid de stânga care ar lupta pentru electoratul prorus, dar am fi naivi să credem că astfel Rusia urmăreşte democratizarea RM. Dodon nu diferă mult de Voronin, în afară de faptul că e mai tânăr. Formaţiunea pe care va moşi-o va fi un PCRM cu o faţă mai modernă, mai atractivă pentru tineri. Denumirea şi poate simbolurile vor fi altele, dar esenţa va rămâne aceeaşi: antiromânismul şi antioccidentalismul. Voronin are motiv să se alarmeze, lupta pentru existenţa PCRM nu va mai fi atât de uşoară.
Un proiect anti-Filat
Dar mai mult decât Voronin şi comuniştii ar trebui să se teamă de Dodon Marian Lupu şi, mai cu seamă, Vlad Filat, care preferă să lupte în ultima vreme pentru electoratul de centru decât de dreapta. Dodon este un „balaur” cu trei capete: procomunist, prorus (moldovenist) şi antieuropean. Am putea chiar spune că proiectul său este un proiect anti-Filat, în măsura în care acesta este cel mai puternic exponent al integrării europene.
Sursa: Jurnal de Chisinau
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
