Din nefericire însă, spre deosebire de decembrie 2010 – când unul dintre cei mai de succes şi iubiţi realizatori TV din România s-a aflat între viaţă şi moarte după un teribil accident produs la o staţiune de schi din Austria -, astăzi România nu mai e atât de solidară cu el. Căci, de această dată, fie şi involuntar, Şerban Huidu a provocat moartea a trei oameni.
Tragedia s-a produs duminică la prânz, când Şerban împreună cu familia sa se întorceau de la munte. Într-o curbă – poate că nu cea mai periculoasă, dar care s-a dovedit fatidică – Huidu a intrat în depăşire (interzisă în acel loc, de altfel), Jeep-ul său a ieşit pe contrasens şi a lovit Dacia care venea din faţă. Doi oameni din Dacia au murit pe loc, cel de-al treilea s-a stins ieri la spital. Şi iată că astăzi o ţară întreagă se întreabă dacă Huidu va fi pedepsit sau ba. Pentru că, zice lumea, în Europa de Est a secolului 21, „norocoşii” ajunşi în „topurile societăţii” – deopotrivă politice, economice sau ale divertismentului – nu ajung să plătească pentru faptele lor, comise cu voie sau fără de voie…
Cât adevăr e în această idee (preconcepută, oare?) vor arăta timpul, ancheta şi… judecata, dacă se vor întâmpla. Până atunci, Şerban Huidu va deveni nume propriu pentru cei care, la un moment dat, s-au crezut invincibili, s-au crezut regi şi chiar dumnezei ai şoselelor. Pentru că Şerban Huidu, la sigur, a fost unul dintre ei. Ieri, ziarele din România au scris că realizatorul TV are incluse în cazierul său rutier 14 sancţiuni, inclusiv două perioade în care i-a fost suspendat permisul, iar ultima amendă şi şase puncte de penalizare i-au fost aplicate în august, pentru depăşirea cu 50 km pe oră a vitezei legale.
Înşirui aceste cifre nu pentru a mă înscrie în rândul celor care s-au bucurat de necazul lui Huidu – au fost mulţi, inclusiv colegi din presă, care s-au grăbit să anunţe că „nu dau doi bani pe el” ori să conchidă maliţios că, „dacă el ar fi murit la schi, astăzi trei oameni ar fi trăit”. E naiv să credem că astfel de legături cauzale sunt valabile în Univers… Înşirui aceste cifre pentru toţi acei care obişnuiesc să se laude cu zecile de cazuri când au scăpat de agenţii rutieri, minţindu-i sau mituindu-i, cu faptul că au reuşit să conducă, fiind băuţi de-a binelea şi, în general, că pentru ei nu există legi scrise de oameni.
Există, însă, legi scrise de Dumnezeu. Sau de soartă, dacă ar fi să-l credem pe economistul Bogdan Glăvan, care scria ieri pe blogul său că accidentul lui Şerban Huidu ar putea fi un caz de hazard moral. Despre ce anume e vorba? Despre faptul că „persoana care se asigură împotriva unui risc este stimulată să acţioneze mai imprudent în viitor, mărind probabilitatea de producere a evenimentului nefericit”. Adică, dacă ai full Casco, nu-ţi mai pasă la fel de mult de maşină. Iar dacă ai reuşit să urci la volanul unui „monstru”, te simţi protejat – „cumpărarea unei maşini puternice poate fi considerată echivalentă cu achiziţia unei „plase de siguranţă” împotriva accidentelor rutiere”, afirmă economistul – şi atunci nu-ţi mai pasă de „puricele” de pe banda de alături. Parcă de puţine ori ne-am ferit de „nebunul” din Jeep, mai departe de păcat?
Moartea se întâmplă zilnic pe şoselele lumii, inclusiv pe nefericitele noastre şosele. Acum vreo zece zile, un accident similar s-a produs nu departe de Chişinău. Atunci, un „şmecher autohton” ieşit pe contrasens a luat pe loc viaţa unei femei şi a copilului său, soţul femeii decedând ulterior la spital. Nefiind vedetă, „şmecherului” nostru s-ar putea să i se piardă urma prin instanţele de judecată şi să fie achitat. Chiar dacă, nici în această parte a Europei, nimeni nu e Dumnezeu. Tragedia pe care a provocat-o – şi în care a încăput, la rându-i, Şerban Huidu – este cea mai tristă dovadă în acest sens.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
