Născut „homo moldovanus”, iar prin asociere și „homo sovieticus”, la 21 august 1972, în satul Costuleni, Ungheni. Devine român și european douăzeci de ani mai târziu, profund încrezut că aceste repere identitare îl fac ceea ce este.
A luat genele sportive de la tatăl său și a venit pe lume într-un sat basarabean care nu-i promitea prea multe la acele timpuri, avea visul să ajungă vreodată la Olimpiadă, măcar cu văzutul, așa cum și-a dorit dintotdeauna unchiul său Andrei Grosu. A reușit mai departe de atât, chiar să participe la Jocurile Olimpice, fiind în 1996 primul boxer al Moldovei independente calificat la Olimpiada din Atlanta.
Pornit genetic să devină istoric s-a regăsit firesc în acest domeniu, mai întâi prin mama care i-a fost profesoară și mentor, apoi prin faptul că în anul 1989 a mers la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova.
Înțelepciunea de a lua decizii corecte în viață i-a schimbat definitiv destinul. Nu știe de unde vine asta. În anul 1991 pleacă la Iași, la cea mai bună facultate de istorie din România, pe care o absolvă cu media 9.56. Va merge la doctorat la aceeași universitate, pe urmele unui mare costulenean, Vasile Pavencu, psiholog, profesor universitar, membru titular al Academiei Române. Susține doctoratul cu tema „Problema Basarabiei în relaţiile româno-sovietice (1917-1940)” în anul 2000, pe care în anul 2004 o va publica, obținând Premiul Naţional al Tineretului în domeniul Ştiinţei şi Literaturii.
În anul 2002 revine firesc la Chișinău, pentru că vede spațiul românesc unit de Prut, ca un tot întreg, de la Timișoara la Briceni, așa cum l-a văzut și Nicolae Simatoc, marea noastră glorie a fotbalului european, despre care a scris o carte.
Cercetător-coordonator la Institutul de Istorie, Academia de Ştiinţe a Moldovei și conferenţiar universitar la Facultatea de Istorie şi Filosofie, USM, crede că în viață nu există lucruri imposibile și râde când este întrebat cum a fost posibil să facă box și istorie. Pentru că în realitate nu știe. Forța și încrederea în ceea ce face vine din coabitarea dintre puterea intelectului și tăria caracterului de boxer.
Vorbitor fluent a patru limbi, se regăsește firesc în orice mediu, în orice colț al lumii, locuind perioade îndelungate în Franța, Ungaria, Statele Unite, Elveția sau Lituania. Membru al Comisiei pentru Studierea și Aprecierea regimului totalitar sovietic, este decorat cu Medalia „Meritul Civic” în 2010. Autor a 6 monografii (publicate în R. Moldova, Germania, Marea Britanie şi SUA), a peste 50 de articole ştiinţifice şi peste 100 de articole în presă axate pe probleme de istorie, ştiinţe politice şi relaţii internaţionale publicate în peste 10 ţări. A predat și predă în multe universități din R. Moldova și România, dar și din Europa și Statele Unite, convins fiind că studenții sunt peste tot la fel. Diferența dintre ei o fac statele în care se află, care oferă perspective diferite pentru realizare.
Într-un cuvânt împlinit și fericit. Regrete? Faptul că a fost prea puțin ministru al Tineretului și Sportului, pentru că a înțeles că lucrurile pot fi într-adevăr schimbate.
Ce-și mai dorește? Să vadă R. Moldova intrând în NATO și Uniunea Europeană, cu o clasă politică pătrunsă de simțul responsabilității și citind cărți de istorie, cu tineri deschiși la minte, inteligenți și sportivi, cu o națională de fotbal care să ne facă mândri și o societate civilă capabilă să discearnă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
