Încercăm, aşadar, împreună cu Anatol să impunem un alt tip de satiră şi de umor şi, deşi ne preocupă în mod normal să plăcem la cât mai multă lume, să avem ceea ce se cheamă „rating”, totuşi, criteriul de bază este să facem glume care ne-ar plăcea în primul rând nouă.
Nu calitatea umorului, însă, pare să fie problema pentru o anume categorie de telespectatori. Pe ei îi nelinişteşte „criteriul ideologic”.
Din momentul în care am conceput emisiunea, am avut înţelegerea cu conducerea televiziunii că va fi una în care vom satiriza toate forţele politice din Moldova şi pe toţi acei care sfidează bunul-simţ şi profesionalismul. Suntem încurajaţi în continuare în acest sens de către colegii de la „Jurnal TV”, numai că se fac auzite voci dinafară care se declară nedumerite de „lipsa noastră de discernământ”. Cum să-i critici „pe ai noştri”, când „hidra comunistă” îşi poate ridica oricând capul, ni se spune. Publicul ştie, ni se mai spune, că „Jurnal TV” este o televiziune „alor noştri” şi atunci când voi îi bateţi pe ai noştri la fel ca pe comunişti, ei pot înţelege că ai noştri sunt la fel de răi ca şi comuniştii.
Dacă nu sunteţi o emisiune a comuniştilor, ni se mai accentuează, înseamnă că trebuie să fiţi prin definiţie anticomunişti. Faptul că, pe lângă comunişti, noi persiflăm şi pe seama unui Dorin Chritoacă, a lui Mihai Ghimpu, Vlad Filat, Lupu, Urecheanu, Ţurcanu etc. îi dezorientează pe unii, obişnuiţi să împartă totul în alb şi negru. Priviţi la televiziunile comuniste, ne atenţionează aceste voci neliniştite, acolo tot ce fac comuniştii e sfânt, iar democraţii sunt zugrăviţi doar în culori negre!
Cred că aici stă marea problemă a întregii mass-media din Moldova. Ne despărţim cu greu de modelul unei prese ideologizate. De ce oare? Mulţi ne spun că presa nu este decât o reflecţie a conştiinţei publicului. Suntem o societate divizată şi ideologizată, iată de ce presa nu are cum să fie în afara unei ideologii. Dar o presă mai are şi datoria nu doar de a menţine o societate în starea în care se află, ci şi pe aceea de a-i cultiva deschidere şi toleranţă. Cu atât mai mult cu cât publicul mi se pare de multe ori mai inteligent şi mai descuiat la minte decât mulţi dintre noi, jurnaliştii.
Nu cred că este cazul să mai spun o dată ce aversiune îmi provoacă Voronin şi comuniştii. Îi consider pericolul cel mai mare pentru democraţia şi libertatea din ţara aceasta, iată de ce ei vor fi ţinta predilectă a satirei noastre. Mai mult, atunci când mi se va argumenta convingător că, prin emisiunea noastră facem rău cauzei democraţiei, voi accepta fie să o sistăm, fie să-i modificăm profilul.
Deocamdată, însă, consider că este nevoie să impunem peste tot unde se poate, măcar în câte o emisiune sau un articol de ziar, germenii unei prese libere pentru oameni liberi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
