Ne mândrim cu ei când obțin rezultate bune în pofida faptului că nu au condiții adecvate de pregătire acasă. Au caractere puternice și abilități pe care le-au obținut în urma unei munci intense și asidue, chiar dacă știu că în Moldova trebuie să fii foarte încăpățânat și pasionat ca să faci sport, pentru că sunt puține lucruri care i-ar motiva. După ce campania TIMPUL „Vorbesc românește, sunt, deci, român!” s-a bucurat de susținerea personalităților din cultură, medicină și învățământ, ne-am gândit să cerem și opinia sportivilor. Am apelat la un tânăr atlet care a avut rezultate bune la ultima olimpiadă și am rămas mirat de răspunsul lui „Nu vreau să mă implic în chestia asta, ca să nu am probleme la antrenamente”.
Explicația dă de gândit. Bănuind că o bună parte din antrenorii calificați din țară sunt vorbitori de rusă, este greu de crezut că ei ar exercita asemenea presiuni asupra sportivilor ca să nu spună deschis că sunt români. De unde vine atunci această reținere?
Campania TIMPUL nu este îndreptată împotriva vreunei minorități etnice, ci doar promovează adevărul științific despre limba noastră care ne ajută să știm cine suntem. Presupun că în lumea sportului există anumite reguli nescrise care interzic discuții pe astfel de teme, ca să nu dăuneze carierei sportivilor, mulți din care ajung să evolueze pentru Rusia. Dacă e așa, tot nu mi se pare normal.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
