Cultură

„Nu poţi atinge cu ochii un ideal dacă nu eşti luminat de aura suferinţei”

În amintirea marelui poet român, poate a celui mai iubit poet contemporan, TIMPUL îi aduce un omagiu celui care toată viața a luptat pentru valorile și principiile române ca să dăinuiască în Republica Moldova. Ne-am propus să scoatem praful de pe citatele lui Grigore Vieru, să ne reamintim de ele și să nu le mai uităm niciodată:

• Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.

• Republica Moldova e prea mică pentru a face o politică mare, iar poporul ei prea singur pentru a putea nimeri în propria lui istorie.

• Se zice că pomii la început vorbeau graiul astral, dar, auzind mai apoi în preajmă cântecele limbii noastre, au muţit de mirare şi admiraţie şi de atunci, în locul cuvintelor, nu mai scot pe ramuri decât fructe.

• Există trei prilejuri de a te cunoaşte pe tine însuţi: munca, iubirea şi cumpăna.

• Ferice de cel care se mulţumeşte c-o pâine muiată-n uleiul liniştii!

• Femeia este al cincilea anotimp în care natura se odihneşte, amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii.

• Dacă aş avea două inimi, una aş vrea să gândească.

• Dacă oferi mamei o floare, îngerul ei păzitor poate să-şi caute liniştit de alte treburi.

• Este interesant să observăm că cele mai multe cuvinte româneşti care exprimă lucruri esenţiale sunt compuse din cinci litere: Iisus, Crist, Maria, Paşti, cruce, preot, altar, Putna, soare, stele, pâine, izvor, lapte, iarbă, copac, codru, munte, Mureş, maică, limbă, doină, nuntă, copil, botez, frate, vatră, moşie, hotar, român… Să fie oare la mijloc o simplă coincidenţă numerică? Nu stă oare această cifră a sunetelor româneşti sub semnul unei taine?

Scrisoare din Basarabia

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită,
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai, şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.
În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun…
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut,
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi și vă sărut.
Credeam că un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,- am fost minţit!

Timpul.md


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *