Nunta de aur de Duminica Mare

De Duminica Mare, ograda lui Tudor Cristea din Cazanesti, r-l Telenesti, era inundata de bujori de-ti parea ca in tot satul nu a mai ramas vreo floare neatinsa. Era prezenta si secretara primariei in fata careia mirii Tudor si Anastasia, pentru a doua oara in viata, si-au jurat credinta si dragoste pana la moarte.

Sotii Cristea, in aplauzele nuntasilor, au dansat un vals, caci asa se obisnuieste pe la nunti. E dansul cu care au pornit in viata. Numai ca acum, avand in spate 73 de ani, mirele nu a mai putut sa-si invarteasca mireasa pana ce pe aceasta ar fi apucat-o ametelile, ca in tinerete. Dar nici matusa Anastasia nu mai e ca in tinerete. Dupa ce s-au sarutat pe obraz, sotii Cristea au trecut printr-un coridor de flori si s-au asezat in capul mesei, unde le sede bine mirilor. Exact asa s-a intamplat si acum 50 de ani, cand Anastasia, o fata de 18 ani, si-a unit destinul pentru totdeauna cu Tudor, un flacau chipes de 23 de ani. Acum mirii sunt un pic garboviti, inalbiti de vreme. A ramas aceeasi doar coronita pe care Anastasia o purtase pe cap la nunta si pe care a pastrat-o ca pe o relicva, marturie a dragostei pentru sotul ei.

Si cum se obisnuieste la nunti, toti oaspetii au venit cu cadouri – cuverturi, stofa, vesela, ca la o familie tanara care de abia porneste in viata. Sotii Cristea isi amintesc cu haz de cadourile ce le-au primit in tinerete. „Atunci nu era ca acum. Se obisnuia ca in afara de bani sa se daruiasca si cate o oaie. Chiar la inceputul casniciei ne-am ales cu 20 de oi.”

Fiind preocupati de problemele vietii, sotilor Cristea nici prin gand nu le putea trece sa-si faca nunta de aur cu vornicei, lautari, oaspeti adunati din toata republica. Dar copiii le-au spus: „Ati trait impreuna 50 de ani, trebuie sa sarbatoriti nunta de aur, ca sa aiba nepotii o amintire frumoasa”. „Am taiat un purcelus, cateva gaini si am umplut masa cu bucate. Daca este mancare, un pahar de vin si lautari, toata lumea-i bucuroasa”, spune multumit mos Tudor. La inceput oaspetii erau mai timizi, retragandu-se pe langa pereti. Dar dupa un pahar de vin au inceput sa salte incetisor din umeri pana cand picioarele le-au luat-o inainte si s-a incins o hora de se auzea pana in satul vecin.

„Am avut noroc in viata ca mi-am ales o nevasta harnica si intelegatoare, dar si de cei trei baieti care au ajuns oameni cu carte, respectati si cu dragoste fata de parinti”, se lauda mos Tudor. „Nu mi-a fost greu sa o cuceresc pe Nastea. Fetelor tinere le placeau baietii cu armata facuta. Desi eram dintr-un sat, am vazut-o prima data cand avea 18 ani. Mi-a cazut tronc la inima tigancusa, ca tare frumoasa si smechera era. Ma sfredelea cu privirea incat ajunsese pana la inima. N-am mai putut dormi linistit pana nu am convins-o sa-mi fie prietena. Norocul meu e ca nu s-a lasat mult timp rugata. In cateva luni ne-am casatorit, ne-am construit o casa si am dat nastere la trei baieti. Cel mai mare, Ionica, e jurist si traieste la Orhei. L-am numit in cinstea socrului. Anatol e pictor si s-a stabilit cu traiul in capitala. A fost numit in cinstea unui unchi. Iar mezinul, Gheorghe, e dirijor de profesie si a ramas sa traiasca in sat, mai aproape de parinti”.

Familia Cristea nu se poate lauda ca a trait pe roze, dar nici nu doresc sa se planga pe soarta. Ei cred ca le-a mers bine in gospodarie fiindca le-a placut munca si s-au respectat unul pe altul. Chiar si acum, la batranete, nu stau linistiti. Au doua hectare de pamant, animale grase in curte. Ambii au lucrat toata viata in colhoz – mos Tudor a fost in brigada de constructii, iar matusa Anastasia a lucrat la tutun. Desi il dor picioarele, mos Tudor se trezeste in zori si incet-incet pana la apusul soarelui le aranjeaza pe toate la locul lor. Pe pensie nu se pot baza, caci impreuna cu nevasta primesc mai putin de o mie de lei. „Daca nu am avea gospodarie buna, nu stiu cum ne-am descurca”, se vaieta barbatul. Cei mai tineri il rugara pe mire sa le spuna cand, in 50 de ani, a fost dragostea mai mare. „Cand era tinerica Nastea clar ca o iubeam altfel, cu foc. Dar acum tot cu dragoste lucram impreuna si ne merge bine in gospodarie. In aceste momente ne privim cu duiosie, cu jale cand e cazul”. Apoi incheie: „Femeia mea e ca un inger. E cuminte, desteapta. Si eu sunt cam la fel”.