Într-adevăr, din câte se vede, oamenii președintelui Igor Dodon nu sunt reținuți sau arestați pentru corupție, deși presa a scris tone de articole despre mai multe ilegalități în care aceștia au fost implicați nu doar acum, dar și pe timpul guvernării Voronin, când se numeau comuniști. Singura excepție în această privință a fost Oleg Onișcenco, dar și el a nimerit pe mâna CNA doar după ce a fost exclus din fracțiunea PSRM a Consiliului Municipal Chișinău. Mai scriam că această stare de beatitudine socialistă va dura până în momentul în care Dodon va intra în conflict sau pur și simplu va nemulțumi partidul (omul) care ne conduce de facto. Așa cum s-a întâmplat cu PLDM, iar astăzi cu PL. Se pare că până atunci nu a rămas foarte mult timp, însă rămâne să vedem…

Cu toate acestea, la sfârșitul lui iunie ne-am convins că nu doar PSRM se bucură de imunitate în fața instituțiilor de drept. După ce fostul lider al autoproclamatei republici nistrene, Evgheni Șevciuk, a fugit din Tiraspol la Chișinău, înțelegem că de aceeași protecție beneficiază și separatiștii din stânga Nistrului. Iar acest lucru nu poate fi trecut cu vederea, fiindcă trezește serioase dubii în privința integrității guvernării noastre care, din câte se observă sau se știe, dirijează inclusiv cu Procuratura Generală, Ministerul de Interne și Centrul Național Anticorupție.

Reglare de conturi în „brigadă”

Evgheni Șevciuk a trecut Nistrul în noaptea spre 28 iunie, cu doar câteva ore înainte ca așa-numitul „soviet suprem” de la Tiraspol să-i retragă imunitatea pentru a fi cercetat în cinci dosare penale, în care este acuzat de furt în proporții deosebit de mari din banii publici, săvârșit prin depășirea atribuțiilor de serviciu și contrabandă. Potrivit procurorilor regimului neconstituțional, el s-ar face vinovat de dispariţia a zeci de milioane de ruble, provenite în mare parte de pe urma vânzării gazelor rusești. Refugiindu-se în Capitală, Șevciuk scria pe o rețea de socializare că a decis să vină aici după ce s-a trezit urmărit de niște mașini suspecte, iar acasă la el, la părinții săi și la soția sa au fost efectuate percheziții ilegale.

Faptul că tot ce se întâmplă în regiunea pe care a condus-o timp de cinci ani este ilegal, la fel ca și funcția pe care a ocupat-o, se pare că pentru Șevciuk nu contează. Mai bine zis, vorbind despre acțiunile ilegale ale procurorilor transnistreni, omul dă de înțeles că însăși existența și activitatea procuraturii de la Tiraspol este legală, dar numai dosarele pornite contra lui contravin legii. „Cel mai important e că prin acest circ organizat, „brigada” încearcă să intimideze oamenii, pentru ca aceștia să tacă și să rabde”, menționa Șevciuk în postarea sa.

Fără a face vreo referință la faptul că el însuși s-a aflat la cârma acestui regim criminal care de când există, intimidează toți oamenii care au curajul să deschidă gura, fostul lider separatist precizează că „brigada” a hotărât să se răfuiască cu el în urma unui conflict al său cu patronii companiei „Sheriff”.

Pe scurt, avem de a face cu o reglare de conturi între niște indivizi certați cu legea.

Jizdan e gata să-i asigure protecție unui criminal

Tupeul cel mai mare al lui Șevciuk și al soției acestuia, Nina Ștanski, fosta ministră de externe a regiunii separatiste, este că s-au refugiat la Chișinău. Iar gafa monumentală a Chișinăului este că i-a primit cu brațele desfăcute, ca pe niște bieți oameni aflați la restriște. În loc să-l încătușeze neîntârziat și să-l tragă la răspundere pentru separatism, uzurpare a puterii și trădare de țară, plus contrabandă și multe alte infracțiuni de care se fac vinovați toți liderii regiunii secesioniste, poliția noastră era gata (atenție!) să-i ofere protecție. Am rămas sincer stupefiat când am citit în presă reacția ministrului de Interne, Alexandru Jizdan, după fuga lui Șevciuk. Acesta a spus că s-a autosesizat la cazul respectiv și că fostul președinte al republicii-fantomă va primi statut de persoană protejată, dacă se va constata că viața sa este pusă în pericol. Declarația lui Jizdan este pur și simplu ieșită din comun, în condițiile în care cea mai bună protecție pentru viața fugarului de peste Nistru ar fi penitenciarul. Să nu uităm, în același timp, nici de faptul că, în perioada în care Șevciuk conducea regimul separatist, toți demnitarii de la Chișinău aveau interdicție de a intra în regiunea transnistreană.

În opinia unor analiști politici, Chișinăul a acceptat aflarea lui Șevciuk aici, pentru că nu are de ales. Chipurile, arestarea sa ar fi un semnal rău pentru procesul de reglementare a diferendului transnistrean. Însă această părere nu are niciun argument solid atâta timp cât și Tiraspolul vrea capul fugarului. La urma urmelor, procurorii noștri ar putea să-l acuze nu numai de separatism și uzurpare a puterii, dar și de infracțiunile pentru care este cercetat peste Nistru, dacă acestea vor fi confirmate. E adevărat că nu demult Procuratura Generală anunța că nu are deschis niciun dosar penal contra lui Șevciuk.

Nu-i exclus că și aici au stat la mijloc unele interese politice, pentru a nu împiedica negocierile cu separatiștii, care oricum sunt blocate de ani buni. Acum, însă, autoritățile legitime ale RM ar trebui să profite din plin de reglările de conturi dintre fugar și administrația nelegitimă de la Tiraspol pentru a-l condamna pe acesta fără multă vorbă la pușcărie. În fond, nu este nevoie de nicio investigație pentru a demonstra culpa lui Șevciuk, deoarece numai funcția pe care el a deținut-o, precum și atitudinea pe care a avut-o față de integritatea R. Moldova, este cea mai sigură probă în acest sens.

A venit la „partenerii de business”?

Iată de ce poziția Chișinăului în cazul cu pricina trezește mari suspiciuni, care ne trimit la întrebarea dacă între persoanele influente de pe cele două maluri ale Nistrului nu există unele înțelegeri obscure. De aceeași părere este și Oazu Nantoi, care susține că Șevciuk a venit aici la „partenerii săi de business”. Am putea să ne amintim printre altele, cu această ocazie, și de sprijinul pe care fostul lider de la Tiraspol l-a acordat lui Igor Dodon în campania prezidențială. Alte explicații ale bunăvoinței oficialilor noștri în raport cu un criminal nu există. În cel mai rău caz, cel puțin pentru a-și păstra obrazul curat în fața alegătorilor, autoritățile de la Chișinău ar putea să-l declare pe fugar drept persona non grata pe teritoriul R. Moldova. Apoi să-l anunțe în căutare și să-l expulzeze din țară. Unde? Oriunde. Dacă e cercetat penal la Tiraspol, el nu va risca să plece la Moscova, dar se spune și nu-i exclus că ar avea împreună cu Nina Ștanski o casă într-o țară din Europa de Vest.

De altfel, aflarea celor doi în Capitală este o mare rușine pentru R. Moldova atât față de cetățeni, cât și față de partenerii noștri externi. E suficient pentru oricine să recitească declarațiile lui Evgheni Șevciuk și ale Ninei Ștanski din anii trecuți, când ei conduceau regimul criminal de la Tiraspol, pentru a înțelege cât de puțin respectă acești oameni țara în care se află, cât de mult au luptat pentru a o rupe pe bucăți, dar și cât de urât au scuipat amândoi peste fiecare dintre noi, și peste părinții, și peste copiii noștri.

Și dacă CNA își va îndrepta într-o bună zi privirea și spre sediul partidului de pe strada Columna, Procuratura Generală și poliția nu au timp de gândit în ceea ce-l privește pe Evgheni Șevciuk. Acum sau niciodată, vorba aia, pentru că, de va pleca din R. Moldova, va scăpa și de pedeapsă. Și el, și Nina.

P.S. Am scris acest text în noaptea de miercuri spre joi, când Evgheni Șevciuk a plecat din Moldova. Știrea a ieșit la iveală ieri, fiind confirmată și de surse de la Aeroportul Internațional Chișinău. Nu se înțelege cum și de ce i s-a permis să urce în avion, dacă poliția îl căuta ca urmare a indicațiilor ministrului Jizdan. Felicitări, R, Moldova!