O „istorie fericită” într-o minte întunecată

 Materialul este o mostră de moldovenism primitiv și antiromânesc.

… Îl întreb pe autor: oare în aceste două decenii de independență n-ați reușit să studiați istoria adevărată a neamului nostru? Oare într-atât v-a otrăvit sufletul regimul comunist? Nu induceți în eroare poporul, tovarășe Zbârciog! E timpul să vă deșteptați și să nu trăiți în continuare în minciuna sovietică. După cum am observat, nu vă puteți orienta în spațiul și timpul istoric, dar îi învinuiți de asta pe adevărații istorici! Afirmația că Eminescu era când la Viena, când la Berlin și când s-a întors acasă a nimerit nu în Moldova, ci deja în România e o aberație. Reiese că la 1859, când Eminescu avea doar 9 ani, reușise să călătorească și să învețe în mai multe țări!? Învinuiți istoricii de a nu pomeni că la 1775 Bucovina a nimerit sub Imperiul Austriac și că sub acest imperiu s-a născut M. Eminescu. Din această constatare rezultă că nu cunoașteți că baștina lui Eminescu nu se găsea în Imperiul Austriac, dar în Moldova aflată sub suzeranitatea otomană.

Îndrăzniți să afirmați că geniul literaturii române n-a știut care îi este Patria? Dar cui îi aparțin versurile: ,,De la Nistru pân` la Tisa / Tot românul plânsu-mi-s-a / Că nu mai poate străbate de-atâta străinătate”? Eminescu îi numește români și pe cei din Bucovina, care au fost înstrăinați la 1775 de către Imperiul Habsburgic, și pe cei din Transilvania, care au nimerit sub același imperiu la 1699, și pe cei din Basarabia, care au fost anexați la Imperiul Rus la 1812, nu conform dreptului istoric, dar după dreptul celui mai puternic. De ce îndrugați că Alexandru Ioan Cuza a vrut să facă un bine, dar a nimerit într-o capcană, bine gândită, care a pus capăt existenței unui stat pe care l-a creat Ștefan cel Mare? Dacă nu cunoașteți, vă spun eu ca istoric, evenimentul de la 1859, când s-au unit Principatele Române a fost rezultatul exploatării românilor de pretutindeni de către marile imperii: Habsburg, Otoman, Rus; a fost deșteptarea conștiinței naționale și conștientizarea că Unirea a fost primul pas spre independența românilor.

Vreau să vă laud puțin că ați pomenit corect despre „Dreptul popoarelor la autodeterminare” – declarația leninistă. Atunci de ce Rusia bolșevică a refuzat să ia parte la Conferința de la Paris din 28 octombrie 1920, unde se hotăra legitimitatea evenimentului de la 27 martie 1918, recunoscută de marile puteri: Anglia, Franța, Italia, SUA? Reiese că bolșevicii ignorau propriile declarații. De fapt, e știut că ei întotdeauna au acționat camuflat. Ați pomenit de ziua de 2 august 1940 – formarea RSSM, dar nu ați spus nimic că atunci ni s-a sfârtecat harta de către Moscova, că atunci ni s-a tăiat ieșirea la mare și la munte, iar în loc de raiul promis, ne-au adus foametea organizată și deportările în masă.
Rușine pentru un redactor-șef care nu cunoaște ceea ce cunosc și elevii claselor primare.

Lucia Gligor,
prof. de istorie
la Liceul Teoretic „M. Eminescu”, or. Făleşti