Pe neobositul tenor Mihai Munteanu l-am întâlnit ieri la Teatrul Naţional de Operă şi Balet. Era în toiul unei repetiţii. La 40 de ani de activitate în această instituţie, el este omniprezent: evoluează în mai multe săli de concert, este preşedinte al juriului la festivalurile „Crizantema de Argint” şi „Două inimi gemene”, iar la multiplele manifestări culturale ori în cercul prietenilor e pus mereu pe glume, având pentru fiecare câte un banc De astă dată, atmosfera de creaţie îl copleşise pe deplin…
– Bine v-am găsit, maestre. La ce lucraţi în prezent?
– Montez opera „Bal Mascat” de Giuseppe Verdi, pe care o vom prezenta pe scena Operei Naţionale la 15 mai. Spectacolul a fost montat la noi de un mare regizor de la Bolşoi – Semion Ştein – şi am decis să-l păstrez în viziunea maestrului. Totodată, joc în rolul principal, cel al lui Riccardo. Precum vezi, sunt şi regizor, şi interpret. În spectacol sunt implicate două discipole ale mele, absolvente ale Conservatorul din Chişinău – Ala Cheptini, originară din Recea, Străşeni, solistă la Opera Naţională din Bucureşti, şi Elena Damirgean, solistă la Filarmonica „Serghei Lunchevici”. Ala face rolul Ameliei, Elena – pe cel al lui Oscar. Ala cântă pe mai multe scene ale lumii, iar acum a venit în mod special de la Viena, ca să joace alături de mine.
– De ce aţi ales „Bal Mascat”?
– Este un spectacol, a cărui partiţie am învăţat-o când îmi făceam stagiul la Teatrul „La Scala” din Milano, în 1977. Auzindu-l pe Pavarotti în acest rol, am îndrăgit mult această partitură…. Apoi, eu cânt acum în spectacole de vârstă. Aici vârsta e cea mai potrivită pentru mine, precum şi în „Paiaţe”, în care interpretez rolul lui Canio.
– Ce vă mai preocupă în ultimul timp?
– Aş vrea să mai montez vreo operă, dar nu avem bani. În schimb, am concerte. Pe 6 mai, am cântat la Palatul Naţional, la spectacolul aniversar al compozitorului şi dirijorului Gheorghe Mustea. Pe 13 mai voi participa şi la seara lui de creaţie de la Sala cu Orgă. Prezidez juriile festivalurilor „Crizantema de Argint” şi „Două inimi gemene”, sunt şef de catedră la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice şi se apropie sesiunea de vară… Ce să-ţi mai spun? Alerg, muncesc, cânt şi trăiesc.
– Ce se întâmplă acum la Teatrul de Operă şi Balet?
– Starea Operei Naţionale din Chişinău e ca şi cea din întreaga societate – n-avem bani ca să montăm spectacole, iar publicul nu are bani ca să cumpere bilete. Ne-am dori o atitudine mai serioasă a guvernanţilor faţă de cultură şi artă. Mă întristează faptul că intrăm în alegeri şi nimeni nu se interesează de ceea ce se întâmplă în cultură. Sunt dezamăgit de atitudinea guvernanţilor faţă de ea. Avea dreptate regretatul Grigore Vieru când scria: „Atâtea vorbe şi minciuni / Atâtea seci promisiuni / De ce-ai dat, Doamne, grai la om, / dar nu la floare şi la pom?”…
– Vă doresc sănătate şi ca lucrurile să evolueze spre bine!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
