Oamenii îşi pun tot felul de întrebări: Ce rol au pacificatorii şi a cui securitate o apără în zonă? De ce ofiţerul pacificator a tras, fără să-i pese de consecinţe, din moment ce „Acordul cu privire la încetarea focului în zona conflictului de pe Nistru” prevede că „părţile vor asigura neîntârziat circulaţia liberă a persoanelor, serviciilor şi mărfurilor”? Am putea cita şi alte momente din comentarii, dar dorim să ne oprim la ideea unui cititor de al nostru exprimată pe site-ul Timpul.md: „Propun ca în toate şcolile din România şi RM (România Mică) orele în noul an să înceapă cu un minut de reculegere în memoria tânărului răpit de gloanţele fasciste ruse. Toţi elevii şi profesorii, toată suflarea românească să scrie milioane de petiţii întregii lumi cerând eliberarea Moldovei de sub ocupaţia rusească”. Ni se pare o propunere rezonabilă şi nu credem că ar trebui să aşteptăm începutul unui nou an de studii. În curând, elevii şi studenţii se vor întoarce din vacanţă, n-ar fi oare momentul potrivit ca lecţiile din semestrul al doilea să înceapă cu acest minut de reculegere? Ce ziceţi, dle ministru al Educaţiei? Dacă tot vorbim la nesfârşit despre educaţia civică a tineretului studios, cazul de la Pârâta ar putea fi tocmai materialul necesar pentru un asemenea deziderat didactic. Nu avem dreptul să-l tratăm ca pe un incident minor, pentru că în situaţia lui Vadim Pisari se poate pomeni oricare alt cetăţean al R. Moldova.
