Urmează un al doilea ciclu”. Nu știu cum va arăta R. Moldova după „al doilea ciclu”, în schimb, știu bine cum a arătat până a se încheia „primul ciclu” – o țară fără memorie istorică. Nu constat din răutate și cu răutate această realitate, ci din și cu regret sincer.
Dar vorbeam de Angela Merkel. În discursul rostit miercuri, cancelarul Germaniei a spus și niște lucruri care nu au fost reținute și comentate de presă. Să sperăm că acest lucru se va întâmpla. Iată frazele la care mă refer: „Mi-am dorit personal să fac această vizită. Din mai multe motive. În primul rând, pentru că pe acest teritoriu au locuit și mulți germani. Deci, suntem într-un fel legați istoric. (…) Țările din această zonă au suferit mulți ani, inclusiv Moldova. Deportările și celelalte lucruri negative nu trebuie date uitării”.
E o mărturisire extrem de importantă și grăitoare pentru felul în care unul din marile popoare ale Europei își asumă propria istorie. Doamna Merkel spune că și-a dorit personal această vizită, în primul rând, pentru că aici au locuit nemți, deci nu pentru a-i face PR lui Filat sau pentru a ne administra o doză nemțească de optimism istoric, ci mânată și chemată de memoria istorică a nemților: aici au locuit și mulți germani.
Îmi amintesc cum țipau isteric pe la unele televiziuni când noi încercam să readucem adevărul istoric despre anul 1812 – lăsați istoria, nu ne interesează trecutul, hai să privim spre viitor! Iată că germanii nu-și uită istoria, deși privesc în viitor, iar lidera lor a acceptat să facă o vizită la noi, în primul rând, pentru că a fost mânată de această memorie istorică. Noi avem câteva milioane de conaționali aflați în teritoriile ce au „trecut” după cel de-al Doilea Război Mondial în componența Ucrainei. Care lideri politici ai RM au vizitat aceste teritorii, motivând acest fapt, în primul rând, prin aceea că acolo au locuit și mai locuiesc moldoveni (români) de-ai noștri? Unde e, dacă mai e, memoria noastră istorică? De ce suntem, în definitiv, o țară de fanfaroni și mancurți, dar nu de patrioți?
P.S. Așa s-a întâmplat, dar perioada cât s-a pregătit vizita Angelei Merkel în RM a coincis cu o perioadă fericită în viața mea când am avut timp pentru a o citi, în sfârșit, pe Herta Muller, laureată a Premiului Nobel pentru literatură (anul 2009), etnică germană din România. Am citit cu o„foame” de adolescent romanul „Leagănul respirației”, construit integral pe evocarea trecutului. Ca să vezi, nemții nu renunță și nu se tem de trecutul lor, de aceea au și viitor.
