Femeia

Olga Nicolenco: „O politică echilibrată de gen este o politică echitabilă”

Cu toate acestea, încet-încet puterea nu mai este percepută ca fiind un dat genetic al bărbatului, cel puţin, de unele/unii – Olga Nicolenco este printre excepţii… A făcut Facultatea de Medicină Generală a Universităţii de Medicină din Chişinău, apoi şi-a susţinut masteratul în ştiinţe politice la Şcoala de Studii Academice postuniversitare „Ovidiu Şincai” din Bucureşti. Este singura bursieră „Reagan-Fascell Democracy Fellowship National Endowment for Democracy” (Washington, SUA) din Moldova. Actualmente activează în calitate de trainer independent, expert naţional în gender, comunicare şi strategii electorale. Cu ea am discutat despre politică la feminin şi feminism…

– Ce şanse există ca în R. Moldova forţele politice să fie reprezentate şi de femei?
– Evident, şansele sunt mari, însă, deocamdată, avem o reticenţă din partea bărbaţilor în promovarea femeilor şi, din păcate, şi din partea femeilor. Deci avem de lucrat pe ambele fronturi. Nu ştiu cărora le va fi mai greu să înţeleagă, fiindcă 62% din femeile chestionate au răspuns că nu sunt gata să voteze pentru un candidat femeie. Misiunea noastră este să convingem şi mai ales să demonstrăm că o femeie este aptă să conducă. Din acest considerent, pledez pentru promovarea femeii în diferite funcţii. Dacă vrem să ajungem la o egalitate, atunci trebuie, în primul rând, să le promovăm şi mai apoi să le învăţăm a fi bune în aceste funcţii. Unde înveţi să înoţi? – în apă. Unde înveţi să conduci? – într-o funcţie de conducere. Unde înveţi să guvernezi? – indiscutabil, în Guvern. Şi unde vei învăţa să scrii legi? – desigur, în Parlament.

– În Franţa, de exemplu, deşi Legea parităţii a fost adoptată încă în 2000, doar 18% din actualii parlamentari sunt femei…
– În perioada aflării mele în America am avut posibilitatea să întreb cum de reprezentanţa feminină este de doar 16% în Congres? La care mi-au răspuns în felul următor: „Noi nu ne implicăm, fiindcă bărbaţii care sunt la putere rezolvă şi problemele noastre”. Dar cele implicate în politică şi-ar dori o prezenţă mai mare a femeilor în Congresul american. Cum am mai spus, haideţi să dăm un răgaz femeilor să ne demonstreze că pot fi bune nu numai la nivel de sat, ci şi de stat. Exemplul ţărilor nordice este unul elocvent. Mă uimeşte Suedia, unde 47% din Parlament este format din femei, iar o treime din toţi ambasadorii Suediei sunt femei. R. Moldova nu s-a sinchisit să numească niciuna.

– Credeţi că, dacă aţi fi fost bărbat, aveaţi o altă traiectorie în politică?
– Indiscutabil! De altfel, 30% din femeile din R. Moldova afirmă că, dacă erau bărbaţi, ar fi avut o altă soartă, fac referire la sondajul realizat în 2008.

– Sunt femei în politică care afirmă că cele mai dure atacuri, în mod paradoxal, le-au primit tocmai din partea femeilor. De ce e aşa?
– Acest lucru se întâmplă în lipsa solidarităţii dintre femei, întâi de toate, iar apoi printr-o lipsă de conştientizare şi recunoaştere a femeilor care au ajuns pe olimpul politic. Ca o femeie să ajungă sus a fost nevoie ca alte sute sau mii să frământe glodul electoral. Din această cauză se resimte distanţa dintre femeile care au obţinut funcţii în stat şi celelalte…

– Aveţi modele feminine în acest domeniu?
– În perioada când studiam în SUA, Hillary Clinton îşi făcea campanie electorală. Aflându-mă acolo, am avut posibilitatea să particip la câteva dintre discursurile sale ţinute la o întrunire. Am fost impresionată de calităţile oratorice, competenţa şi inteligenţa dânsei. Ea, spre deosebire de Thatcher şi Merkel, am certitudinea că ar fi promovat mai multe femei, dacă ajungea preşedinte.

– Cât timp i-ar trebui ţării noastre ca să desemneze în fruntea sa o femeie premier sau chiar preşedinte?
– Schimbarea mentalităţii se va produce în vreo 10-15 ani. Cât priveşte viitorul apropiat, nu sunt prea optimistă. Mă deranjează că în rarele apariţii televizate şi dezbateri unde participă şi femei, ele sunt întrebate doar despre copii, probleme sociale, în cel mai bun caz – despre sănătate. Ce ele nu se pricep la chestii legate de sociologie, politologie şi geopolitică!? Politica este de genul feminin şi obligatoriu trebuie să fie făcută şi de femei. Atunci când au fost oprite transmisiunile în direct din Parlament, am fost extrem de revoltată. Ele sunt un exemplu pentru femei şi o posibilitate ca ele să vadă că bărbaţii care stau acolo de fapt nu sunt cu nimic mai buni decât ele.
Eu îmi doresc ca un bărbat incompetent, leneş şi corupt să fie înlocuit cu o femeie harnică, deşteaptă şi onestă. Nu-mi doresc 100% femei în Parlament şi nici în Guvern, ci 50/50. Vă asigur, corupţia în marea majoritate a cazurilor este „monogenderală” – ea îşi are locul între persoane de acelaşi gen. O politică echilibrată de gen este o politică echitabilă.

– Cu ce arme trebuie să vină femeia pe câmpul politic?
– În niciun caz cu modestie. Ştiţi că Kate Middleton a hotărât să urmeze exemplul prinţesei Diana care pentru prima dată a scos cuvântul „supusă” din jurământul matrimonial? Iar dacă acest lucru se întâmplă la Palatul Regal, atunci femeile noastre trebuie să înţeleagă că în politică trebuie să fii independentă, sigură şi indispensabil mai dură, fiindcă intri în lumea bărbaţilor. Ei au făcut-o şi o fac în continuare, or puterea este în natura lor. La femei în schimb setea de putere nu se poate cultiva, sunt conştientă. Însă am mari pretenţii faţă de guvernarea masculină atât la nivel naţional, cât şi la nivel global. Un raport al ONU arată că doar 13% din populaţia lumii trăieşte în condiţii democratice veritabile. Eu, în locul bărbaţilor, nu aş fi foarte încântată şi mândră de aceste „succese”…

– Aţi afirmat anterior că sunteţi o feministă. Vă rog să vă definiţi în acest sens.
– Cunosc femei ce ocupă funcţii de răspundere care recunosc că este necesară promovarea femeii, dar această convingere este însoţită de „să nu credeţi că sunt feministă”. Spre deosebire de ele, eu am curajul să spun că sunt o feministă, iar asta nu presupune că lupt împotriva bărbaţilor, cum cred unii, ci pentru drepturile femeilor care, din păcate, la noi se cam amână.

– Acasă lăsaţi armele jos?
– Nu! Am un fecior care este bărbat în toată firea şi care împărtăşeşte toate preocupările mele. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, apăruse pe străzile Chişinăului o publicitate care discredita condiţia femeii, feciorul meu fiind acela care a venit şi mi-a atras atenţia asupra acesteia. Şi mă bucur că am crescut un om care este sensibil la această dimensiune de gen şi în acest caz s-a „autosesizat”.

– Ce credeţi despre afirmaţia că unele femei devin feministe, fiindcă sunt urâte, triste şi singure?
– Probabil este o generalizare care încearcă să ne scuze de ce noi femeile suntem vai de capul nostru, iar în cazul bărbaţilor este o pavăză a laşităţii şi neputinţei lor. În momentul în care o femeie devine o prezenţă, de exemplu, într-un partid sau o concurentă nu numai pentru femei, dar şi pentru bărbaţi, inevitabil auzi remarci de tot soiul. Şi oricum ai fi, nu eşti potrivită. Dacă eşti tânără, te întreabă ce/pe cine cauţi în partid? Dacă eşti căsătorită – ce nu ai treabă acasă? Iar dacă eşti divorţată, atunci auzi – cu unul s-a lămurit şi caută pe altul…

– Care este ultima carte pe care aţi citit-o?
– Acum citesc „Friconomica” şi „Superfriconomica” de Steven Levitt, de fapt, pe cea din urmă o recitesc, acolo am găsit nişte opinii interesante despre femei.

– Vă place să gătiţi?
– Atunci când sunt întrebată care este mâncarea mea preferată, eu răspund – mâncarea gata. Gătitul este o muncă neplătită… Or, se ştie că, la nivel global, femeile fac 2/3 din munca neplătită, iar 82% din bărbaţi nu-şi ajută soţiile la treburile casnice.

– Feminismul şi pasiunea pentru politică au fost cele care „v-au divorţat”?
– Sunt femei destinate familiei şi treburilor casnice, însă eu nu fac parte din această categorie. Iar dacă unii vor concluziona că am divorţat că nu mă suportă nici dracul, fiind încăpăţânată şi nesupusă, le spun că am avut un soţ extraordinar. În politică sunt de zece ani, iar divorţată – de 17, deci nu asta „ne-a divorţat”, categoric. Pe atunci eram o „madam scamă”, care spăla pardoseala în fiecare zi şi pregătea specialităţi de tot felul.  

Sursa: Timpul Suplimentul Femeia

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *