În iunie 1940, când URSS anexează Basarabia, familia nu reușește să se refugieze în dreapta Prutului. Imediat, tatăl îi este arestat de NLVD și 4 ani familia nu mai știe nimic de el. Peste un an de la evadarea tatălui din Siberia și revenirea lui la Mana, se întorc bolșevicii, și familia Goma, tocmai reîntregită se refugiază în „țară”, acte false. Se stabilesc în satul Buia pe Târnava Mare. Sunt hăituiți și trăiesc precar și cu teama de a fi demascați și trimiși la ruși. Peste ani, își aduce aminte cu umor dar și cu ironie, în romanul „Din calidor” de această perioadă a necopilăriei din copilăria lui. În 1946 îl găsim la Școala Normală „Andrei Șaguna” din Sibiu, în 1948 la școala din Șeica Mare, din 1949 este elev la liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, de unde este exmatriculat în 1952, din motive politice. Și această perioadă îi prilejuiește scriitorului, de mai târziu, reflexii pline de umor și ironie în romanul „Astra”. După încercări nereușite la Sighișoara și Brașov de a se înscrie la un alt liceu pentru a încheia bacalaureatul, în rând cu foștii colegi, pierde un an,. Intră, sau mai corect se strecoară, la liceul din Făgăraș în 1953 pe care-l absolvă în vara lui 1954. Reușește la admitere la Școala de Literatură „Mihai Eminescu” din București. Este arestat în 1956 și condamnat. Face închisoarea la Malmaison și Jilava (1957), la Gherla (1958) după care urmează 4 ani de domiciliu obligatoriu la Lățești, până în 1963. Nu este primit la facultate și se angajează ca muncitor, tehnician sau fotograf în Buhuși, Șercaia, Făgăraș și Brașov. Din 1965 își reia studiile la facultatea de Filologie a Universității București. Debutează cu povestirea „Cum bate toba” în revista Luceafărul. Între 1968 și 1973 este redactor la „România literară”.
Romanul „Ostinato” ce cuprinde mărturii din închisorile românești, refuzat de editurile din țară este publicat în Germania (1971) și Franța sub titlul „La cellule des liberbles”.De altfel, de acum, tot ce scrie Paul Goma, se publică în străinătate, nimeni în România nemaiavând curajul să-l editeze. Următoarea apariție editorială în România va fi doar după revoluție, în 1990, cu romanul „Gherla”, care apăruse ka Gallimard în 1976! Cărțile lui sunt bine primite în occident de critică, de lumea literară, de diasporă, iar autorul e socotit un Soljenițîn român.Este arestat, bătut la Securitate, eliberat după o campanie internațională. În 1979 este forța să emigreze în Franța.
Paul Goma este o oglindă în care mulți intelectuali de azi, care au devenit brusc „dizidenți” pe la televiziuni, după 1990, nu se pot uita! Și așa se explică că nu este bine primit nici de foștii securiști, nici de activiștii culturali, dar nici de scriitorii proaspăt „disidenți”. Între „defectele” lui Goma este și acela că nu poatte, nu vrea, să ocolească adevărul, că nu e oportunist. Are puterea exemplară de a spune adevărul știind că va fi hulit și batjocorit.
Sursa: Mica enciclopedie de mari valori ridicate dintre români
