Îi rog pe cititori să se aplece cu multă luare aminte asupra acestei liste pentru că, alături de numele fiecărui deputat, este indicat și locul de naștere. Dacă parcurgem de jos până sus această listă, ne convingem că în Sfatul Țării erau reprezentate toate raioanele din Republica Moldova de astăzi. Cu alte cuvinte, Unirea din 27 martie 1918 a fost votată de reprezentanții tuturor localităților din (actuala) Republica Moldova…
Au trecut 90 de ani de atunci. În acest răstimp, valuri de sânge și nenorociri au spălat în mai multe rânduri Moldova. Regimul comunist, instalat în Basarabia după 28 iunie 1940, a făcut totul ca moldovenii să nu știe nimic despre deputații ce au votat Unirea în 1918. Un strat negru de smoală s-a așezat peste numele acelor aleși ai poporului care au fost delegați în Sfatul Țării și care au votat Unirea. Ba mai mult: numele lor au fost bestializate și puse la index. Din această cauză, mă gândesc că nu este exclus ca satele care cândva și-au ales deputații în Sfatul Țării astăzi nici să nu știe că, acum 90 de ani, un consătean de-al lor a făcut Istoria, votând reîntregirea neamului. Au trecut aproape 17 ani de când Republica Moldova și-a declarat independența, dar atitudinea față de acești oameni a rămas neschimbată, adică sovietică și comunistă. Sfatul Țării și actul Unirii din 1918 continuă să rămână mari pete în istoria noastră. Generații întregi cresc fără ca să știe ce a semnificat Unirea și cine sunt cei care au făurit-o. Decenii la rând satele noastre au înveșnicit memoria „ostașilor eliberatori”, holurile școlilor erau pline cu „pionieri eroi” de teapa lui Pavlic Morozov, nemaivorbind de plutoanele de statui ale lui Lenin… Nimeni însă nu și-a amintit – pentru că nu a avut voie să-și amintească – despre acei adevărați eroi ai neamului românesc ce au votat Unirea.
E o datorie care trebuie, în sfârșit, plătită. Acești oameni urmează a fi scoși din criminalul anonimat impus de străini. Iată de ce, ne adresăm locuitorilor satelor ce figurează în lista vizată să înceapă opera de reabilitare a consătenilor lor care au votat Unirea. Fiecare dintre acești deputați merită un bust de bronz în centrul satului și o mică monografie. Aceste busturi trebuie să fie ca niște cuie bătute în memoria noastră. Există suficiente materiale de arhivă, dar și mulți istorici patrioți care sunt gata să dea o mână de ajutor. Esențial este acum să dorim acest lucru, să începem, să facem primul pas. Satele care au dat istoriei acești oameni au tot dreptul să se mândrească cu ei. Uitarea lor e o mare rușine a noastră, a tuturor. Iată de ce, scoaterea lor din anonimat, readucerea lor printre noi ar fi un gest de respect nu numai față de memoria acestor eroi ai neamului nostru, dar și față de noi înșine, față de viitorul nostru și față de cei care vor veni după noi.
Fragment din cartea „Blestemul de a fi”, 2009. Editorialul a fost scris pe 27 martie 2008.
