Nici vorbă că nu ar exista şi asemenea oameni, dar ponderea lor în societate e foarte mică. Predomină, în schimb, omul amestecat, care e şi cu ruşii, dar şi cu românii în acelaşi timp şi care vede aceste lucruri într-o cu totul altă lumină.
Dar cei care promovează ideea că societatea basarabeană ar fi una scindată până la plăsele nu urmăresc nimic altceva decât un interes comercial. Până şi cei care flutură drapelul pacifist, susţinând că vor să creeze punţi de legătură şi vase comunicante între cele două tabere vrăjmaşe, tot la bani se gândesc.
Or, după mine, situaţia din R. Moldova nu e chiar aşa de albastră. Fireşte, există şi aceste tabere (chiar şi eu care pledez pentru integrarea europeană şi aşa mai departe, fac parte din una dintre ele), dar ele pălesc în raport cu majoritatea cetăţenilor moldoveni.
În perioada alegerilor electorale am mers o dată cu un microbuz şi am putut să văd următorul tablou. Afişele lipite pe parbriz ne îndemnau să-i votăm pe liberali, ca şi şoferul care se plângea că s-a săturat de comunişti şi visează ca liberalii să vină la putere. În acelaşi timp, acelaşi om asculta un post de radio rusesc. Ei bine, după părerea mea, acest om face parte din categoria oamenilor amestecaţi, care înglobează ambele extreme. Nu pun la îndoială faptul că l-a votat pe Ghimpu, tot aşa cum înclin să cred că, în această vară, le-a ţinut pumnii fotbaliştilor ruşi. Dacă m-aş fi luat după aparenţe, că asculta un post de radio rusesc, l-aş fi putut expedia cu repeziciune în categoria rău famată (şi pe bună dreptate) a mancurţilor. Sau dacă aş fi pus botul la afişele pe care chiar el le-a lipit (mi-a recunoscut asta) pe geamurile microbuzului oare n-aş fi denaturat realitatea zicând că e un mare patriot? Or, acest om e un fel de coctail, adică e ceea ce numesc eu un om amestecat, în care se întâlnesc şi coexistă ambele extreme. Cu toate că îi place muzica rusească, iată că i-a votat pe liberali. Sau, am putea spune şi aşa, deşi i-a votat pe liberali, e un fan al fotbaliştilor ruşi.
În opinia mea, a împărţi societatea moldovenească în alb şi în negru e absurd. Ca şi afirmaţia că toţi moldovenii se găsesc în tranşee. Mai degrabă, eu cred că bătălia din exterior s-a mutat în interiorul indivizilor. Adică, cu trecerea timpului, cele două tabere ce se duşmăneau de moarte au început să-şi piardă adepţii, iar aceştia s-au transformat în oameni amestecaţi.
Cu alte cuvinte, nu este exclus ca sufletul omului amestecat să fie un fel de teren de luptă, în care se confruntă, pe de o parte, nostalgia sovietică, iar, pe de altă parte, dorinţa de a-şi europeniza viaţa.
Sau, poate că, nu este exclus ca foarte mulţi dintre oamenii amestecaţi să nu vadă nicio contradicţie între a-ţi plăcea cântecele lui Iosif Cobzon şi a-l vota pe Dorin Chirtoacă.
Eu, unul, nu ştiu dacă existenţa oamenilor amestecaţi e ceva bun sau ceva rău în sine, dar sunt sigur că societatea moldovenească nu este una divizată în două tabere potrivnice.
