Este omul care-ți inspiră încredere și pe care ai o mare plăcere să-l asculți. Dar și să-i citești opera. Scrie cu vervă, puțin, dar știe să pună în frază mult conținut, ceea ce-l face să se bucure de atenția cititorilor.
Născut pe 2 octombrie 1942, în Vindrei, raionul Torbeevo, R. Mordvină, Federaţia Rusă, prozatorul şi publicistul Victor Prohin a crescut de la vârsta de trei ani în satul Lencăuţi, din nordul Basarabiei. A absolvit şcoala medie din satul Verejeni, raionul Ocniţa (1960), şi Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova (1965).
A lucrat ca redactor la Radio Moldova; redactor-şef adjunct la revista „Chipăruş”(1970-1972); secretar de redacţie, redactor-şef adjunct la revista „Nistru” – „Basarabia” (1972-1995); şef de secţie la ziarul „Moldova suverană” (din 1995); secretar responsabil la revista „Alunelul” (din 2002).
A editat cărţile de proză „Puiul de stea” (1969), „Supracotoi” (1970), „Olimpia” (1976), „S-a copt frunza” (1979), „Noi doi şi bunelul” (1984), „Dacă ar fi mânzul fotograf” (2002) ş.a. Ultima carte – „S-a copt frunza” (roman şi nuvele) – i-a apărut în 2008, la Editura „Cartea Moldovei”, aceasta fiind sprijinită financiar de Ministerul Educaţiei şi cel al Culturii.
De altfel, nu-i place să umble după sponsori cu mâna întinsă. De mai mult timp lucrează la o carte despre oamenii satirei: umorişti, epigramişti, caricaturişti şi parodişti de la noi. „Un prozator american spunea că cel mai greu lucru e să scrii finalul unui roman. Am ţinut cont de acest sfat şi am scris mai demult sfârşitul acestei cărţi, dar mai am de copiat câteva capitole de la mijlocul ei”, ne spune autorul. „Pentru că nimeni nu-i obligat să-mi dea bani, o voi edita din pensia mea. I-am spus şi soţiei: „Salariul e pentru familie, iar cartea o voi edita din pensie. Deocamdată, adun bani”, zice prozatorul umorist…
În ultimii zece ani, lucrează la revista „Alunelul” şi contactează des cu cititorii acestei publicaţii atât din Chişinău, cât şi din republică, în cadrul diverselor întâlniri cu colectivul redacţiei. Una dintre acestea a avut-o relativ nu demult la Liceul Teoretic din Cușmirca, Șoldănești, împreună cu scriitoarea Claudia Partole şi ziarista Galina Precup, primul redactor-şef al revistei „Alunelul”. „Mi-au lăsat o impresie aparte copiii din acest liceu – cântă, desenează şi recită frumos. Pedagogii îşi dăruiesc în fiecare zi inima copiilor. Am vrut să ne întâlnim şi cu mai mulţi părinţi ai elevilor din clasele primare, dar la întâlnire au venit bunicii, părinţii copiilor fiind plecaţi la muncă peste hotare. În fiecare zi primesc la redacţie scrisori de la copii. Din zece scrisori, şapte sau opt sunt scrise de fetiţe. În multe plicuri găsim versuri scrise de elevi, din care s-au putea alcătui o carte de versuri şi în care copiii îi roagă pe părinţi să se întoarcă acasă. Avem copii minunaţi, cu inima deschisă, pentru a îmbrăţişa frumosul din natură şi din oameni. Mă gândesc, însă, că cel mai performant calculator pe care i-l vor trimite unui copil părinţii din Europa nu va înlocui prezenţa benefică a mamei şi tatălui”, constată, cu tristeţe, scriitorul.
Victor Prohin este un cititor permanent al ziarului nostru. „Apreciez mult verticalitatea TIMPULUI, operativitatea şi nivelul materialelor publicate. Un merit aparte al ziarului e că, spre deosebire de mai multe publicaţii, pentru care viaţa cultural-artistică e ca şi cum inexistentă, aici găsesc mai multe materiale ce ţin de literatură, pictură şi cinematografie. O publicaţie fără cultură e ca o casă fără sobă!”, a ţinut să accentueze cel despre care s-a afirmat, de mai multe ori, că este „un ostatic al modestiei”.
La mulți ani, mult stimate Victor Prohin!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
