Omul

Vladimir Beșleagă este Omul Cetății, unul dintre cei care a marcat vizibil istoria și cultura noastră la începutul secolului al XXI-lea. L-am cunoscut prin anii 90 ai secolului trecut, atunci când a frământat „glodul electoral” în circumscripția Mingir. Mi-a fost apropiată această localitate, căci acolo-mi începusem cariera de pedagog. Îmi părea că a venit la mine acasă, la oameni cunoscuți, care mi-au marcat și mie destinul. A devenit deputat, dar nu s-a schimbat niciodată față de omul simplu, față de problemele acestuia. Omul Vladimir Beșleagă are o față senină, deși brăzdată de ridurile vieții, prin care a mers cu demnitate. Omul acesta nu știe să facă rău, nu știe să se uite urât (cum o fac alții), e mereu binevoitor și cu zâmbetul pe față. E prietenos cu toți, mai ales cu tinerii cititori și, de multe ori, vine la întâlniri cu un rucsac (negru) cu cărți, mai noi și mai puțin noi, și le dăruie acestora. Vladimir Beșleagă e un om generos. Dăruiește dragoste și înțelegere, credință și bunătate.
Are o casă la Mălăiești. Nu oricare om ar merge cu mașina (conduce singur) măcar o dată în săptămână să-și vadă casa, grădina, florile, butucii de vie, pomii… Omul Vladimir Beșleagă lăcrimează în fața acestor frumuseți.

Scriitorul

L-am cunoscut demult, foarte demult, când am citit, pentru prima dată, romanul „Zbor frânt”. Așa l-am descoperit și am căutat și alte cărți de-ale lui Vladimir Beșleagă. Multe dintre ele stau, la loc de cinste, în biblioteca familiei. Reprezentativ pentru generația șaizecistă, numită de unii critici „generația de aur a literelor basarabene”, romancier prin vocație, Vladimir Beșleagă se impune stabil în literatura română la intersecție de veacuri și milenii. Prin scriitorul modern, V. Beșleagă, se naște romanul basarabean (adică românesc) postbelic. Cu părinți, chinuiți de regimul sovietic, cu durere multă în suflet, scriitorul abordează teme specifice, dar și general umane: viață și moarte, război și pace, copilărie-maturitate, rău și bine, durere și înțelegere. A scris pentru copii („Zbânțuilă”), apoi, hotărând să se dedice scrisului, a trecut la literatura pentru adulți („La fântâna Leahului”). Scrie poezie (volumul „Țipătul lăstunului”), proză („Zbor frânt”, „Ignat și Ana”, „Acasă” etc.), Jurnal (1986-1988), publicistică („Dialoguri literare”), ține rubrici în TIMPUL, „Jurnal de Chișinău”, colaborează la postul de radio „Vocea Basarabiei”, TV Moldova, Publika TV. Scriitorul V. Beșleagă își dă seama de valoarea operei sale, dar nu este orgolios și poate vorbi cu drag și respect despre colegii-scriitori. În „Jurnal” (1986-1988) menționează atașamentul față de scriitori precum Vasile Coroban, Nicolae Vieru și alți confrați mai tineri.

Cetățeanul

Vladimir Beșleagă, născut în 1931, în satul Mălăiești, a crescut și s-a educat în timpuri grele pentru familia lui, pentru oamenii satului, pentru omenire, în general. A fost cetățean ba sovietic, ba român, ba iar sovietic. Așa au fost timpurile, grele, dar tânărul Vladimir Beșleagă a știut ce vrea: să fie un bun cetățean! Chiar atunci, când își pierde mama, apoi tatăl, echilibrul sufletesc nu și-l pierde: rămâne un Om integru. Născut în Transnistria, dacă vreți, a fost și rămâne un bun român, prin scrierile sale, prin atitudinea civică, prin activitatea desfășurată, atât politică, cât și socială. Drept un Om al Cetății, participă activ la Mișcarea de Eliberare Națională, este prezent la Sărbătorile literaturilor Înfrățite, se implică activ în viitorul proiect, privind funcționarea limbii „moldovenești” pe teritoriul R. Moldova, decretarea ei ca limbă de stat și trecerea la grafia latină.
Activitatea politică, ca deputat, și mai târziu prin activitățile sale, a demonstrat că e Omul Cetății și atunci când s-a implicat în reactivarea Mitropoliei Basarabiei, autonomă, cu reședința în Chișinău. Și astăzi este activ la posturile de radio și la TV, promovând valorile naționale, adevărul istoric, mai ales, printre tineri. Despre timpul său, scriitorul și cetățeanul Vladimir. Beșleagă mărturisește: „Totdeauna am avut un fel de regret că m-am născut în acel timp… Încă din adolescență visam la alte orizonturi, alte medii, alți profesori, dar nu am avut parte de ele. Abia târziu, când s-au deschis frontierele și am văzut că tineretul nostru poate să meargă la studii nu doar în România, ci în Europa, în America, mi-am zis: „Ce fericire, mă bucur enorm pentru ei…”

Am creionat doar o schiță de portret a celui care este azi Vladimir Beșleagă. Dar se poate încă multe de spus, inclusiv: La Mulți Ani!

Alexandra Tănase