Copilăria i-a fost marcată de momentul tragic prin care a trecut Basarabia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: ocupația bolșevică. În 1944 se refugiază cu părinții la Sibiu. Ca să nu fie „repatriați în Siberia”, tatăl lui Goma face acte de identitate false pentru a supraviețui într-o Românie ocupată de ruși. În 1954 este admis la secția de literatură a Universității din București. Are probleme cu rectoratul instituției pentru faptul că a afirmat că studiul limbii ruse nu trebuie să fie obligatoriu, iar moldovenii sunt de fapt români. În 1957 este arestat și condamnat la doi ani de închisoare corecțională „pentru agitație publică”. Sentința este executată în penitenciarul Gherla. Urmează apoi domiciliul forțat. În 1966 termină primul roman, Ostinato, care l-a făcut pe Miron Radu Paraschivescu să exclame: „Dar băiatul ăsta e un Soljenițîn român!”. În 1967 debutează cu volumul Camera de alături, însă cele mai importante romane ale sale apar în Occident, deoarece nicio editură românească nu le acceptă. La Frankfurt și Paris sunt publicate pe rând romanele Ostinato, Ușa noastră cea de toate zilele și Gherla. Ca rezultat, în țară este supus unui atac calomnios din partea scriitorilor și arestat de Securitate. În 1977, Paul Goma pleacă pentru totdeauna din România și se stabilește la Paris. De când s-a refugiat din satul natal, Paul Goma nu s-a mai întors în Basarabia. După 1992, în Republica Moldova au fost publicate patru cărți de-ale sale: Altina, Basarabia, Culoarea curcubeului și Soldatul câinelui.
Cu ocazia zilei de naștere, redacția TIMPUL îi urează multă sănătate și cât mai mulți cititori.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
