O săptămână înainte şi trei zile după nu contenesc comentariile şi datul cu părerea pe marginea unei întrebări sacramentale: de ce s-ar duce sau de ce a venit lumea la mitingul din 3 noiembrie, organizat de guvernanţi? Răspunsurile cuprind un larg evantai de opţiuni politice, partinice, doctrinare, dar mai ales o amplă revărsare de umori. „Cum să spună el că este pro-european şi să ne cheme la solidaritate pentru Vilnius, dacă eu ştiu sigur că e un hoţ, un traficant, un mafiot, și că ţara suferă de foame!” Acesta este genul de reacție vehementă, care nu admite nuanţări, contextualizări, oportunităţi. La celălalt capăt, comuniştii vorbesc de manipulare, folosirea resurselor administrative, substrat electoral. Atât justiţiarii radicali de dreapta, cât şi propagandiştii lui Voronin pretind că oamenii au fost ameninţaţi, şantajaţi, avertizaţi că-şi vor pierde slujbele dacă nu vor veni să strige pentru Europa în Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Toată această desfăşurare de patimi trădează nişte frustrări ale momentului. Cei care s-au plasat pe dinafara evenimentului, dintr-un motiv sau altul, s-au întrecut în interpretări sofisticate şi ranchiunoase la adresa puterii care a reuşit să adune la o acțiune publică, în Chișinău, circa o sută de mii de cetățeni, cum nu s-a mai întâmplat în ultimele două decenii. Orice s-ar spune, este o performanţă, iar genericul mitingului din 3 noiembrie a corespuns interesului naţional: integrare europeană, nu alipire la Rusia.
Oamenii au venit din convingere, nu doar de dragul partidelor din coaliție. Au venit și pentru că era o zi frumoasă, cu soare, care inspira optimism. Era o bună dispoziție ce nu putea fi trucată, spre surprinderea unor „cassandre” de serviciu care ne prevestesc catastrofe. De aceea, politicienii de la putere, convocând acest miting, și-au asumat o mare responsabilitate. Lumea încă mai este dispusă să le ierte crizele, scandalurile, afacerile tulburi, dacă în timpul ce-a mai rămas până la alegeri se vor apuca serios de treabă. Moldovenii vor schimbări reale, vor justiție necoruptă, nu doar lozinci și deziderate ambalate retoric.
S-a vorbit despre lipsa oficialilor europeni de la miting. Nu cunosc motivele acestei absențe, dar poate că a existat și o sugestie discretă: vine un moment când trebuie să arăți tu însuți că știi ce vrei – popor și clasă politică. Nimeni nu ne trage cu forța în clubul occidental, sunt aspirațiile noastre, și dacă ele sunt sincere, vom fi ajutați. Cred că mesajul transmis în exterior și-a atins ținta: mitingul pro-european de la Chișinău a fost o demonstrație de forță și adeziune națională. Rusia, cu toate embargourile și separatiștii ei, a primit o replică demnă: Moldova nu va ceda, Moldova va merge cu lumea civilizată, după cum s-a formulat clar și în Declarația adoptată de participanții la miting.
Cred că nu absența oficialilor europeni a fost problema manifestației din 3 noiembrie, ci boicotul unei părți din clasa politică autohtonă care se asociază idealului european și celui românesc. Mă refer la Partidul Liberal – dezbinat, aflat într-o acută criză de „leadership”. Lipsa lui Mihai Ghimpu, președintele formațiunii, dar mai ales a primarului general Dorin Chirtoacă, cel care a îmbrățișat sloganul „Să facem din Chișinău o capitală europeană!”, mai degrabă le-a adus deservicii, decât avantaje de imagine. Păcat. A participa la un eveniment al solidarității naționale ar fi fost în logica propriilor lor declarații. Să ieși în față, să te bați pentru ceea ce crezi, nu doar să critici de pe margine. Dacă însă liderii PL au vrut să vină la miting, au vrut să ia cuvântul și au fost refuzați de organizatori, ar fi bine ca acest lucru să se știe.
Cred că am traversat cu toții în ultimii 4 ani o perioadă de maturizare. E un capital ce trebuie învestit în viitorul acestui popor.
Sursa: europalibera.org
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
