Exegeza, în raport cu Stere (foto), a elucidat mereu două direcţii de cercetare: una ce ţine de concepţia lui ideologică, alta – nemijlocit de opera sa literară.
Atât în monografiile şi istoriile literare, cât şi în publicaţiile periodice, figura lui se profilează în foarte multe şi variate ipostaze.
Persoana lui a intrat în vizorul criticii încă pe la finele secolului al XIX-lea. Acest „debut timpuriu” s-a realizat în special datorită intereselor sale social-politice. Situaţia aceasta a durat până la apariţia primelor două volume din vastul ciclu În preajma revoluţiei (1932), care modifică părerile publicului despre cel care a pus bazele poporanismului în România.
Direcţia a doua de cercetare accentuează cert faptul că proza românească, prin romanul În preajma revoluţiei, înregistrează un fenomen artistic inedit. Nu în zadar se atestă chiar din primele referinţe critice asupra acestei opere mai multe opinii exprimate în contradictoriu. Esenţa neînţelegerilor, de cele mai multe ori, ţine de modelul scriiturii.
Toţi cei care încearcă să abordeze romanul din perspectiva canoanelor tradiţionale încep, de obicei, printr-o întrebare tranşantă: Ce este În preajma revoluţiei? Un roman sau un jurnal beletrizat? Cu alte cuvinte, criticii întâmpină dificultăţi în stabilirea hotarelor dintre ficţiune şi memorii deghizate. Se remarcă unanim că opera steristă se înscrie în tradiţia romanelor-fluviu, a romanelor-cicluri de tipul Viaţa la ţară de D. Zamfirescu, Ion, Răscoala şi Gorila de L. Rebreanu, în literatura română, sau din literatura universală: Jean Cristophe de R. Rolland, Wilhelm Meister de Goethe, şi că posedă calităţi artistice cunoscute prozelor lui L. Tolstoi, F. Dostoievski, N. Gogol, I. Turghenev ş.a. Dar mai apoi, romanul-fluviu În preajma revoluţiei a fost desemnat drept romanul secolului al XX-lea în Basarabia.
Astăzi, când există o exegeză foarte bogată despre C. Stere omul politic şi numeroase analize literare ale romanului său, devine dificilă elucidarea şi înscrierea fenomenului în tiparele prozei de evocare sau în cele ale memorialisticii. Este cazul marilor scriitori care depăşesc epocile şi canoanele literare. Pe de o parte, În preajma revoluţiei se încadrează pe deplin în tipicul modern de scriere a unui roman, pe de alta, acesta pare a fi un jurnal beletrizat. Unii postmodernişti văd în această operă un model al prozei lor.
Analizat prin prisma noilor metode de cercetare, în contextul literar naţional şi universal, Bildungsromanul "În preajma revoluţiei" ne permite să distingem aspecte mai puţin cunoscute sau mai puţin valorificate ale artei narative a lui C. Stere. În cazul de faţă, volumele sale prezintă interes sub aspect estetic, din punctul de vedere al experienţei romanului de azi, cel mai proteic gen literar.
