Însă ele se aseamănă, aşa cum spunea Evagrie, cu furnica ce ne intră în suflet, iar dacă este bine hrănită se transformă în leu. Ori de vreme ce furnica poate fi uşor răpusă, nu văd cum ne vom lupta mai târziu cu leul.
Bârfa şi flecăreala se nasc din ura faţă de aproapele şi din lene. Fiindcă ai nevoie de ură ca să îl vorbeşti pe altul de rău, însă ai nevoie şi de timp. Partea cea mai urâtă e că nu privim aceste apucături ca pe nişte obiceiuri păcătoase. Deşi ele stau în suflet şi rod ca un vierme tot ce e bun şi luminos. Sfântul Ioan Scărarul spune că putem să nu avem nici un alt păcat, dar judecata aproapelui ne poate pierde sufletul. Fiindcă – spune acelaşi – faptele noastre sunt multe şi rele şi nici dacă ar trăi omul o sută de ani, iar din ochii săi ar curge Iordanul preschimbat în lacrimi, tot nu e suficient ca să se îndrepte înaintea Domnului. Rezistăm ispitei de a păcătui, dar cădem în faţa iubirii aproapelui şi ajungem să păcătuim împotriva aceluia bârfindu-l. Astfel prin acest al doilea păcat, l-am săvârşit şi pe primul.
Toţi părinţii şi scriitorii bisericeşti ne atrag atenţia că în păcatul pe care îl vom judeca la altul, în acela vom cădea. Noi luăm cu uşurinţă aceste cuvinte, dar ele sunt adevărate. Să luăm aminte, să ne gândim la cele pe care condamnându-le am ajuns să le trăim.
„Mânia şi bârfeala ţin de ura faţă de aproapele, spune părintele Stăniloae – flecăreală, de lene; iar minciuna, când nu e bârfirea altuia, e scuză a lenei proprii, sau laudă de sine, cum poate fi pe de altă parte şi flecăreala.” Sfântul Ioan Scărarul le consideră şi mai rele: bârfeala e puiul urii, fiindcă ea făţăreşte iubirea. Şi insistă pe prostul nostru obicei de a mai şi susţine că spunem acele lucruri rele împotriva aproapelui din dragoste pentru el. De aceea ne spune că atunci când cineva care lipseşte e vorbit de rău de o persoană prezentă, să îi cerem celui care bârfeşte să tacă.
Deşi, am văzut din experienţă, că şi o astfel de încercare poate aduce asupra noastră furia aproapelui: şi anume a aceluia căruia îi cerem să tacă. Dar, vom spune şi vom face cum ne-a învăţat Mântuitorul: „Când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.” (Luca 17; 10).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
