Recent am fost într-o vizită de studiu în Austria de Jos, comuna Sankt Margarethen, un sat care, în mai puţin de două decenii, s-a transformat dintr-o localitate agrară, de nici 4 mii de oameni, într-un adevărat centru industrial.
Cu 20 de ani în urmă, în sat nu exista decât un abator, pentru că oamenii creşteau preponderent porci şi vite şi mai era o măcelărie. Mai existau două restaurante şi un magazin, toate aparţinând unei singure familii, dar care, pe la mijlocul anilor `90, a dat faliment. Acum, localitatea se laudă cu un parc industrial inovativ, care numără peste 100 de companii şi întreprinderi ce au creat peste 700 locuri de muncă. Au propria centrală termică, produc energie electrică și biogaz. Și toate le-au creat lângă sat, pentru a nu avea pierderi de energie, dar și pentru a asigura securitatea energetică la nivel local.
Mai mult, principiul pe care l-au urmat în cei 20 de ani este relativ simplu și ușor: au adus munca mai aproape de oameni, şi nu oamenii de muncă. Dar nu oricum. N-au vrut să aducă companii mari în zonă, pentru ca autoritățile să nu devină dependente de ele și, respectiv, șanjabile (așa cum se întâmplă la noi).
Pentru a ajuta să se dezvolte companiile din regiune (producătoare de cazane, pompe și biomasă), autoritățile au subvenționat localnicii care au dorit să-și schimbe sistemele de încălzire de la ulei la biomasă. Acum se construiesc tot mai multe case noi în zonă și toate sunt încălzite cu energie regenerabilă: cu pelete sau cu surcele.
Impresionat este că, pentru ei, independența energetică, economică și starea mediului sunt cele mai importante principii. Localnicii optează pentru sisteme de încălzire pe biomasă, chiar dacă costurile sunt egale ori mai mari decât dacă s-ar încălzi cu gaz sau ulei. Faptul că nu depind de gazul rusesc, iar banii sunt investiți la nivel local îi motivează pe aceștia să aleagă un sistem bazat pe surse regenerabile și ecologice.
În acest context, mă întreb ce-i împiedică pe primarii noștri să fie activi și să facă lucruri mărețe la nivel local? De ce să aruncăm milioane de lei în visteria „Gazprom”, când pot fi valorificate pe loc, doar gestionând corect resursele pe care le avem: biomasa, deșeurile care pot fi transformate în biogaz, energia vântului și a soarelui? Ori interesul unora e să ne țină săraci și necăjiți…și ușor de manipulat? Sau buzunarul propriu e mai mare decât cel al comunei?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
