În clasa a 5-a de la Liceul Alexei Mateevici, din orăşelul Căinari, din cei 21 de elevi care învaţă în clasă, doar patru dintre ei au pe ambii părinţi acasă. Majoritatea au cel puţin câte un părinte plecat, iar trei – pe ambii. Cei din urmă au rămas în grija buneilor, care, nu prea intervin atunci când se întâmplă ceva mai neplăcut, la şcoală, spune Viorica Podcormejnîi, diriginta clasei. ,,Părinţii reacţionează altfel. Buneii sunt mai indulgenţi şi apelează la sentimente precum ,,sărmanul, el şi aşa suferă, nu-l mai cert", explică profesoara. Aceasta spune că, pentru orice eventualitate, a cerut şi datele de contact ale părinţilor plecaţi.
Odată cu plecarea masivă a părinţilor peste hotare, cadrelor didactice le-a revenit, mai mult sau mai puţin, o parte dintre responsabilităţile părinteşti. ,,Noi, profesorii, ne străduim să fim mai receptivi cu ei. Maturii sunt ocupaţi şi se limitează ca ei să fie îmbrăcaţi, hrăniţi şi să vină la şcoală. Ştim că în majoritatea cazurilor abandonează şcoala copiii din această categorie şi de asta ne străduim să le fim şi noi cumva mai aproape", adaugă profesoara.
Dacă, pe de o parte, migraţia a îmbunătăţit starea materială a acestor familii, pe de alta, a amplificat sărăcia emoţională a copiilor. ,,În linii generale, mai mult le lipsesc discuţiile sufleteşti. Copiii aceştia sunt mai sensibili când li se fac observaţii, iar unii sunt şi mai agresivi cu colegii lor. Eu cred că asta e o formă de protest din partea lor, pentru că, de fapt, atunci când vorbeşti cu ei, au ochii trişti", spune diriginta clasei.
Viorica Podcormejnîi crede că ar fi bine ca societatea în ansamblu să fie învăţată să înţeleagă nevoile copilului şi cum să se comporte în cazurile când părinţii pleacă. ,,Din păcate, la noi lipseşte cultura aceasta de comportament cu copiii care sunt singuri. Majoritatea dau din mâini şi învinuiesc părinţii că pleacă după stare materială şi de ce ei trebuie să-şi bată capul de copiii cuiva. Poate, dacă ar fi mai multe informaţii ce ţin de comportament, încetul cu încetul, s-ar schimba atitudinea în societate şi vom fi şi noi mai receptivi la aceste probleme ", menţionează profesoara.
,,Copiii, ai căror părinți sunt plecați peste hotare, nu au nevoie de un tratament deosebit", spune psihologul Tatiana Turchină. ,,Nevoile acestuia sunt similare celorlalți – de a avea relaţii emoţionale calde, apropiate, stabile, de a fi protejat, de a fi înțeles, ascultat, de a-i fi respectată demnitatea, de a trăi într-o comunitate stabilă, de a beneficia de sprijinul şi cultura acesteia. Odată fiind satisfăcute în mediul școlar, copilul deja se va simți mai bine. Reproșurile, ironiile, etichetările și umilințele nu-i vor educa, din contra, vor accentua vulnerabilitățile și vor dezvolta comportamente de apărare nu din cele mai plăcute profesorilor" menţionează specialista.
Educaţia multor copii rămâne pe seama profesorilor, dar, atunci când se confruntă cu greutăţi, copiii nu se prea adresează profesorilor, menţionează Elena Plutnic, profesoară la L.T ,,Mihai Eminescu" din Căuşeni. ,,Cel mai des, povestesc colegilor despre problemele lor. În particular, pot să mă apropii de ei şi să-i întreb dacă au nevoie de ceva. Poate au probleme pe care nu le pot spune buneilor. De obicei, se întâmplă că rămân cu buneii şi nu prea găsesc limbă comună. Părinţii nu pot fi înlocuiţi, dar este nevoie să-şi lase copiii în grija unei persoane în care şi copilul să aibă încredere", adaugă profesoara.
Spusele profesoarei sunt confirmate şi de rezultatele unui sondaj, efectuat în 2013, de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului, care arată că doar 3% dintre copii s-ar adresa unui profesor în care au încredere, pentru a discuta despre dificultăţile pe care le au.
În condițiile în care elevii se află în clădirea școlii câte 6-7 ore pe zi, profesorii ar fi persoanele cele mai potrivite pentru a susţine copiii, spune psihologul Tatiana Turchina. În opinia ei, profesorii pot găsi posibilități de a fi alături de copii prin a oferi empatie, sprijin emoțional și moral, însă realitatea este mult mai dură.
,,E mai dificil pentru că, pe de o parte, sunt şi clase cu câte 35-40 de copii, iar, pe de altă parte, instabilitatea și nesiguranța din societate trezește în oameni un fel de egoism. Oamenii sunt foarte mult centrați pe propriile nevoi și neajunsuri, frustrări și nemulțumiri. Şi aici cadrul didactic este pus în situația de a recupera carențele psihologice și educaționale ale copiilor care vin din familii vulnerabile. Într-o anumită măsură înţeleg nemulţumirile cadrelor didactice. Cu toate acestea, nu putem lăsa copiii în voia sorții. Ei sunt viitorii adulți. Nepăsarea față de copii manifestată azi, se va transforma în nepăsare față de adulții de mâine", explică psihologul.
Potrivit legii nr. 140 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, administraţia instituţiilor de învăţământ trebuie să prezinte autorităţilor publice locale informaţii privind copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă peste hotare. Această informaţie se prezintă semestrial, până la data de 30 octombrie şi, respectiv, 30 aprilie a fiecărui an.
Tot în aceeași lege se menționează că părinţii sau unicul părinte care pleacă peste hotare pe un termen mai mare de 3 luni şi ai căror copii rămân în Republica Moldova urmează să informeze în prealabil autoritatea tutelară locală despre persoana în grija căreia rămân copiii.
Raisa Răzmeriță
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
