Am mai scris despre PAS cu ceva timp în urmă. Revin la temă, întrucât între timp s-au întâmplat lucrurui ce nu și-au găsit, din păcate, ecou în mass-media moldovenească – cu excepția, iată, a cotidianului Timpul. Spuneam că PAS este un partid de centru-stânga, deoarece își asumă public și fără rest, în documentele sale programatice, această (sub)doctrină. Iar social-liberalismul este o abordare conceptuală la intersecția dintre socialism și liberalism, de centru-stânga după toate criteriile științei politice. În plus, atât acțiunile PAS în cele 5 luni de guvernare din 2019, cât și inițiativele sale legislative din ultimii ani (atâtea câte au fost) au avut aceeași propensiune socială, mai curând decât una antreprenorială.
Acum: PAS a înaintat o solicitare către Uniunea Democrată Internațională (IDU) prin care a cerut obținerea calității de membru. Trebuie spus că mai există un partid basarabean ce este membru cu drepturi depline al sus-menționatei Uniuni. Este vorba de PLDM, al domnului Vladimir Filat. Dealtfel, acesta a și sprijinit cererea de aderare a PAS-ului, cum este și firesc între două partide membre și în Partidul Popular European (EPP). Iată ce frumos toate lucrurile se întorc la matcă! Pe 20 mai anul acesta, Comitetul Executiv al IDU a acceptat cererea PAS și i-a acordat calitatea de membru. Astfel, fostul partid al doamnei președinte s-a aflat în compania selectă a Partidului Libertății Inkatha (al tribului Zulu din Africa de Sud), și acesta primit odată cu PAS-ul în IDU. Până aici, toate bune și frumoase.
IDU este o internațională politică, ce reunește sub cupola ei partide de dreapta, de esență conservatoare. Are 76 de membri, din 67 de țări. Fondată în iunie 1983 la Londra, a adoptat o Declarație de Principii care împărtășește, explică și propune curentele doctrinare de extracție conservatoare. În acest fel se situează mai la dreapta decât Internaționala Centrist-democrată (CDI, fosta Internațională Creștin-democrată). Orice partid care vrea să adere la IDU trebuie să împărtășească valorile sale conservatoare, astfel cum au fost acestea expuse în Declarația de Principii. Și, absolut necesar, partidul candidat trebuie să semneze asumarea deplină a Declarației de la Londra. Este ceea ce a făcut și PAS. În tot procesul de aderare, partidul candidat trebuie să fie ”nășit”, adică ghidat și sprijinit de cel puțin un partid membru al IDU. Sunt curios dacă PAS va face public die partei, scuzați! partidul pe care și l-a luat de naș. Dacă nu, atunci îl vom face noi public.
Să vedem pe scurt ce presupune apartenența unui partid de centru-stânga precum PAS, social-liberal, la o internațională a partidelor conservatoare. Se desprind două posibile explicații:
PAS a trăit o adevărată metanoia politică și o iluminare doctrinară. A realizat că social-liberalismul este o struțo-cămilă ce nu duce nicăieri. Și-a dat seama că soluția conservatoare este, mai ales pentru Republica Moldova, Soluția prin excelență! Cu alte cuvinte, s-au culcat social-liberali și s-au trezit conservatori. Ce minune! Într-adevăr, Harul are uneori ciudate moduri de a îndrepta oamenii… Apoi, după minutul astral de trezvie, au convocat pe repede-înainte forurile statutare de decizie, au propus schimbarea macazului, iar cei îndreptățiți au aprobat reorientarea doctrinară. Urmează, desigur până la alegeri, ca să schimbe în concordanță cu noua viziune conservatoare, Statutul, Programul politic cu care se prezintă la alegeri, Platforma electorală propusă cetățenilor. În acest fel, PAS, fidel propriilor criterii de moralitate și onestitate, va atrage atenția propriilor susținători că nu mai sunt social-liberali de centru-stânga, ci că s-au metamorfozat în conservatori de dreapta. Aceasta ar putea produce clivaje în rândul simpatizanților lor. În plus sau în minus, dar asta nu contează câtă vreme oamenii sunt onești și își asumă faptele.
Sau, a doua explicație – în care nu vreau să cred – este aceea că, din varii motive, banii de la EPP sau din alte canale nu ajung. Și nici sprijinul, în general. Și atunci, PAS a bătut și la alte uși. Ale capitaliștilor sadea din IDU. Ciudat, dar proaspăta apartenență a PAS la IDU – un lucru lăudabil, în principiu – nu apare (încă) pe site-ul PAS. Neglijență sau ascunziș? Desigur, o întoarcere de 180 de grade de la centru-stânga și axarea pe social, la dreapta și sprijinirea capitalului și a antreprenoriatului liber în dauna asistaților, ar însemna și o mișcare de accent, puternică, pe un alt tip de electorat din Basarabia. Deci, o dizlocare de proporții între ”eticheta” partidului și așteptările propriilor susținători. Acestora nu li s-a promis ”trudă, lacrimi și sudoare” (vorba lui Churchill, un conservator autentic), ci salarii mai mari, pensii mai mari, burse mai mari, și, în general, lapte și miere. În cel mai stângist mod cu putință. Cine este deci populistul și cine onestul? Sunt posibile toate aceste promisiuni de viață mai bună pentru basarabeni? Sigur că da! Peste noapte, din secunda doi după unirea cu România (prin aplicarea imediată a legislației românești), așa cum propune AUR, sau peste 30 – 50 de ani, așa cum propune PAS. Deci, ei nu mint – tehnic vorbind. Doar că nu spun adevărul întreg. Revenind, avem dreptul moral de a pune în discuție onestitatea demersului PAS de a accede, în prag de alegeri, la o Internațională care este mult prea la dreapta față de ceea ce își asumă politic cei din partid. Se pune deci întrebarea: cu cine este cinstit fostul partid al președintei? Cu greii politicii mondiale din IDU, când îi conving că urlă conservatorismul în venele celor de pe malul Bâcului? Sau cu electoratul moldovenesc când le propun vremuri bune peste noapte, când tot moldoveanul va da pe-afară de bunăstare, siguranță și comfort? Tertium non datur!
A mai rămas fix o lună până la alegeri. Vom ști răspunsul la interogațiile de mai sus imediat după 11 iulie. În cazul în care Blocul Electoral Renato Usatîi va accede în parlament (lucru posibil, dar nu neapărat probabil: are nevoie de 7%), atunci PAS-ul are trei variante: fie se aliază cu Usatîi (ceea ce înseamnă, printre altele, că i-a dus de nas pe toți: partidele conservatoare din IDU, partenerii europeni, propriul electorat), fie formează o coaliție cu AUR (ceea ce ar fi, din toate punctele de vedere, alegerea firească, logică și eficientă), fie vor sta în opoziție cel puțin 4 ani (ceea ce ar fi o prostie, să ai președinția, dar să ratezi guvernul. Totuși, ne sperie faptul că au mai făcut odată prostia asta: în noiembrie 2019 când i-au pus guvernul pe tavă lui Dodon, din cauză că cineva a bătut din piciorușe). Dacă însă Usatîi nu pupă parlamentul, atunci jocul politic va fi și mai interesant pentru PAS. Căci ce alternative ar avea într-o astfel de situație? Să se alieze cu AUR, cum am spus, ar fi cel mai potrivit. Altminteri, cu cine? Cu PSRM? Au mai făcut-o. Dar a doua oară, mai ales în contextul actual, oamenii nu vor mai ierta așa ceva. Și atunci va fi începutul sfârșitului, cel puțin pentru proiectul politic numit PAS. Să stea în opoziție pentru 4 ani, minim? Fără acces la sacul cu resurse? Fără a avea posibilitatea de a demonstra capacitatea lor de muncă și de organizare pentru binele poporului? Fără a mulțumi mulțimea de afiliați care, încă de pe acum, au început să facă presiuni pentru posturi și favoruri?
Să-i lăsăm însă pe aceștia să-și rezolve problemele cum or ști, și dilemele morale, dacă le au. Și să ne concentrăm pe împlinirea idealului de aur al națiunii noastre: unirea tuturor românilor într-un singur stat, liber, prosper și puternic, așa cum am fost până în 1940. Mai este o singură lună. Și măștile vor cădea de pe fețele ipocrite. Votul din 11 iulie va fi, în sfârșit, hârtia de turnesol a politicii moldovenești, în care se va vedea clar ”who is who”. Pe 11 iulie, oamenii onești și frumoși vor face istorie.
Românii din Basarabia prea mult batjocorită se vor ridica. Și își vor lua țara înapoi, la stânga Prutului, cum au făcut-o și la dreapta lui. Că Moldova nu e nici a lui Putin, nici a lui Merkel, nici a lui Biden, ca să hotărască ei peste capetele noastre. Moldova suntem noi toți, cei care, aici sau răsfirați prin lume, trudim pentru ea. Și cărora ne e dor de Moldova noastră cea de la Putna, de la Iași sau de la Suceava. Și de frații noștri din Dacia întragă, cea a lui Mihai Viteazul. Că nu degeaba s-o fi vărsat atâta sânge pentru palma asta de pământ!
Puiu Cinescu
