Sunt critici de meserie şi oratori de prestaţie, critică la dreapta şi la stânga, şi ştiu foarte bine (dacă nu cel mai bine) cum trebuie organizate lucrurile ca totul să meargă perfect. Pasivii agresivi se întâlnesc în toate domeniile de activitate, ei pot fi taximetrişti şi politicieni, frizeri şi bloggeri, pensionari şi studenţi. Le place foarte mult să se dea cu părerea şi să nu facă nimic ca să schimbe măcar o mică parte din ceea ce nu le convine.
O parte din aceşti pasivi agresivi ne îndemnau să nu votăm înainte de alegeri. Mă întrebam şi eu deseori dacă mai are rost să votez şi să schimb doar meclele de la guvernare, nu şi esenţa guvernării. Şi, de fiecare dată, găseam un motiv să merg şi să votez din nou. Am făcut-o şi de astă dată, am votat. Pentru că omul care nu încearcă din nou şi nou nu va reuşi niciodată. Pentru că trebuie să pierzi de o mie de ori ca să ajungi, într-un final, să câştigi, aşa spune o regulă din sport care este esenţială şi pentru restul domeniilor. La fel ca mine au făcut şi mulţi alţii care au votat stăvilindu-şi sentimentul de disperare în două cu greaţă. Aşa suntem noi probabil, greşim la infinit până nu devenim mai buni. Pasivii agresivi se temeau să voteze şi să dea greş, aşa că au preferat să stea acasă şi să nu voteze.
Noi nu i-am ascultat pe pasivii agresivi. Noi am fost şi am votat, fiecare din motivele lui personale. Nu pot să spun că suntem mulţumiţi de votul nostru. Avem guvern şi avem un premier dubios care deja a început să împartă funcţii ortacilor şi partenerilor de afaceri. Ne dăm seama că am greşit din nou cu votul, însă important este să învăţăm din această greşeală. Ştiam că vom da greş şi de astă dată, însă am preferat să votăm stâlcit decât să nu votăm deloc. Iar acum pasivii agresivi ne scot ochii şi ne ţin morală. Uite, mă, cu cine aţi votat! Acum vedeţi ce aţi făcut!? E vina voastră! Şi sunt de acord, este vina noastră şi noi avem tot dreptul să-i criticăm şi să aruncăm cu pietre în cei pe care i-am votat. Iar pasivii agresivi ar trebui să-şi găsească alt subiect şi alt obiect de critică. Subiectul ar putea fi ei înşişi, iar obiectul – pasivitatea lor agresivă. Pentru că acţiunile greşite vor schimba lucrurile, însă inacţiunea nu va schimba nimic, niciodată.
Noi vom suporta consecinţele greşelilor noastre şi vom lupta cu ele. Iar voi, mai bine închideţi gura! Nu aveţi nici măcar dreptul la replică. Noi vom prefera să acţionăm greşit din nou, decât să nu acţionăm deloc. Voi continuaţi hibernarea, în speranţa că peste ceva timp va apărea salvarea de undeva de sub pernă sau de după televizor.
