Atenție, părinți! Dacă Parlamentul ar vota în a doua lectură proiectul inițial al Legii nr. 61, ați pierde orice drept de decizie în privința educației copiilor voștri, care ar deveni robii asistenților sociali. Aceștia ar putea să vă intre nepoftiți în casă, să facă percheziții și, dacă le va vrea mușchiul, să vă fure copiii. Așa prevede proiectul Legii privind protecția specială a copiilor în situație de risc și a copiilor separați de părinți. Deși autoritățile ne asigură că este o lege necesară, odioasele exemple din țările în care asemenea legi sunt în vigoare îți ridică părul măciucă…

Un pici de doi ani din Anglia a fost luat de lângă părinți, deoarece aceștia au refuzat să-l hrănească cu ciocolată, după cum i-a sfătuit un doctor. Asistenții sociali din Scoția au sechestrat un nou-născut, considerând că mama copilului este prea proastă ca să-l poată crește. Serviciile sociale din SUA au despărțit de familie un copil din motivul că era prea gras, chiar dacă și părinții acestuia erau obezi. Poliția suedeză a sechestrat un copil, pentru că avea carii netratate și nu era vaccinat. O mamă din Sankt-Petersburg a rămas fără cei patru copii, după ce asistenții sociali au aflat că ea are datorii prea mari la serviciile comunale. Cel puțin opt familii dintr-un oraș german au fost amendate, pentru că nu și-au trimis copiii la lecțiile de educație sexuală. După ce o elevă din Finlanda a povestit la școală că tatăl său i-a dat o palmă la fund, poliția a scos-o forțat din casă pe ea și pe trei frați ai săi, printre care și un prunc. O româncă a născut în Olanda, iar la o oră după naștere autorităţile locale i-au sechestrat nou-născutul, considerând că nu-l va putea îngriji. O altă româncă a rămas fără cinci copii în Norvegia din motive similare. Ambasada României la Oslo a solicitat Norvegiei să repatrieze copiii.

Sunt doar câteva exemple din țările în care legea permite statului să preia copiii „aflați în situații de risc”. Presa internațională anunță că numărul copiilor luați din familiile germane a crescut timp de un an cu 60%. În Franța, unde justiția juvenilă este implementată de 50 de ani, au fost separați de părinți 2 mln. de copii. Rusia a adoptat legea despre justiția juvenilă în a doua și a treia lectură la 22 martie 2013, după ce Vladimir Putin s-a pronunțat public contra acesteia. Oricum, după ce un rus a protestat contra lui Putin, statul i-a sechestrat copiii, pe care nu i-ar fi întreţinut în condiţii normale. Potrivit presei din Ucraina, adoptarea acestei legi a fost o condiție asumată de Kiev pentru a primi o tranșă de la FMI.

„Donatorii fac experimente pe Moldova”

La Chișinău, proiectul legii a fost propus Guvernului de Ministerul Protecției Sociale și Familiei. La 21 martie, parlamentul l-a votat în primă lectură prin votul UNANIM al deputaților. Ministrul Valentina Buliga spune că legea nu a fost o condiție a instituțiilor europene, ci este un concept al său, realizat împreună cu societatea civilă. „Aveam nevoie de o lege, care să stipuleze clar care sunt autoritățile tutelare, care intervin în cazul copiilor în situații de risc, fiindcă Codul Familiei are prevederi prea vagi în această privință”, afirmă ministra. În schimb, avocatul parlamentar Tamara Plămădeală ne asigură că proiectul este făcut la solicitarea donatorilor străini. „Avem tot felul de granturi, în baza cărora donatorii fac experimente pe Moldova, dar nu cred că aici merg toate practicile lor”, consideră Plămădeală.

După votul în primă lectură, la insistența unor legislatori și a unor confesiuni religioase, s-au făcut mai multe modificări la proiect, care urmează să fie aprobate mai întâi de comisia parlamentară de resort. Astfel, o variantă finală a documentului nu există. Totuși, votul deputaților din 21 martie trezește multe suspiciuni, fiindcă proiectul adoptat de ei conține prevederi pe de o parte caraghioase, pe de altă parte – bizare.

Potrivit Marianei Ianachevici, președinta Asociațiilor ONG-urilor, noţiunile folosite în Legea 61 au fost preluate de la Organizația Mondială a Sănătății și Comitetul ONU pentru drepturile copilului. Cu toate acestea, documentul nu are prevederi clare, permițând astfel asistenţilor sociali să intervină în familii la liberă alegere, inclusiv în cazuri de abuz și neglijare. „Abuzul fizic” este definit și ca vătămare corporală prin lovire, îmbrâncire etc., „în orice formă şi de orice intensitate”. E foarte simplu, dacă-i dai copilului o palmă la fund, rişti să-l pierzi. Potrivit autorilor proiectului, copiilor neascultători trebuie pur și simplu să li se explice că nu au dreptate. Dacă însă ai un copil mai capricios, poți cădea oricum sub incidența legii, fiind acuzat de „violenţă psihologică”, definită inclusiv ca „acţionare psihică asupra copilului”. Dacă vrei un copil creștin și bine educat, ai putea fi învinuit de „violenţă spirituală”, care înseamnă și „impunerea unui sistem de valori spirituale inacceptabile”. Legea nu prevede cât de acceptabile sunt valorile în care crezi tu – va fi decizia asistenților sociali.

„Postul este un abuz pentru un copil în creștere”

„Neglijarea copilului” are o definiție la fel de vagă și se poate răsfrânge asupra oricui, iar formele acesteia par de-a dreptul odioase. De pildă, „neglijarea alimentară” presupune inclusiv „absenţa din meniul copilului a mai multor alimente esenţiale pentru dezvoltare”. Odată intrat în casa majorităţii moldovenilor, asistentul ar putea să-i lase fără copii, deschizând pur şi simplu frigiderul. Dacă, însă, copilul tău ține post, uită de el sau de Dumnezeu. Daniela Sâmboteanu, şefa Centrului naţional de prevenire a abuzului faţă de copii, consideră că „postul este un abuz pentru un copil în creştere”. Proiectul votat în primă lectură stipula și „neglijența vestimentară”, care putea fi incriminată părinților, copii cărora poartă haine mai mari sau mai mici decât mărimea normală. „Neglijența medicală” înseamnă inclusiv obligarea părinților de a-și vaccina copiii și de a le administra tratamentul medical prescris. Iar „neglijența educațională” ar însemna și „interzicerea de a frecventa activitățile extrașcolare”. Dacă ești ateu și copilul tău va merge la ore de religie, n-ai dreptul să crâcnești. La fel, dacă crezi că orele de educație sexuală i-ar dăuna copilului tău, n-ai încotro, căci din ziua adoptării legii, tu, ca părinte, nu mai contezi. Legea 61 poate transforma copiii din oameni în roboți, pe care statul îi va construi după bunul său plac. Cu atât mai mult, cu cât sub incidența legii cad copiii de până la 18 ani, adică până când devin deja maturi.

Copiii din toată lumea sunt protejați de un principiu NEDEFINIT

Se pare, însă, că arma capitală pe care Legea 61 o pune în mâna statului în războiul cu familiile sau mreaja întinsă tuturor copiilor noștri se numește „interesul superior al copilului”. Conform legii, protecţia copilului se realizează doar pornind de la respectarea şi promovarea cu prioritate a acestui interes. Incredibil, dar adevărat este faptul că respectiva noțiune nu este definită nicăieri și nimeni nu știe ce înseamnă ea. Dilema ne trimite la gândul că interesul superior va putea fi interpretat la liberă alegere de către asistenții sociali față de orice copil din Moldova.

Întrebați ce înseamnă „interesul superior al copilului”, autorii legii n-au știut ce să ne răspundă. „Nicăieri, în nici un document nu era specificat ce înseamnă acest interes şi nu pot să spun de unde l-am luat”, ne-a spus ministra Buliga. „Am o reticență față de definiția acestei noțiuni, care este un principiu nedefinit al Convenției ONU pentru drepturile copiilor. Naţiunile Unite au terminat munca asupra explicației acestei noțiuni, dar încă nu au făcut public comentariul. De aceea, în lege, ar trebui să se dea mai degrabă o ghidare pentru specialiști, care să țină cont de acest interes”, susține Mariana Ianachevici. „Un parlamentar a propus să definim această noţiune, dar din punctul nostru de vedere este imposibil. Nu au reușit nici Națiunile Unite s-o facă, pentru că este un principiu foarte complex și e foarte-foarte periculos să nu omitem anumite lucruri”, consideră Daniela Sâmboteanu. Ea ne-a mai spus că acest termen este prezent absolut în toate tratatele consacrate protecției copilului și de aceea trebuie să se regăsească și în Legea 61. Nici mai mult, nici mai puțin, parcă am fi într-un roman kafkian, în care viața și viitorul a sute de mii de copii depind de o fantomă…

În opinia Danielei Sâmboteanu, „dacă copilul dorește ceva și părintele îi interzice, este un abuz, iar această lege deschide teren ca să vedem că și copiii au mai multe drepturi”. Vrei, nu vrei, apare întrebarea: cum rămâne cu dreptul copilului de a refuza să fie furat de acasă? Părerea lui nu mai contează, ca în Europa și Rusia? Mai mult, conform proiectului, după ce statul alege familiile pe care să le despartă, soarta copiilor va fi decisă de o „echipă multidisciplinară”, cazurile fiind anunțate și la procuratură. Iar în caz de judecată interesele copiilor vor fi apărate nu de el, ci de aceeași asistenţii sociali. De ce legea limitează dreptul fundamental al copiilor de a trăi cu părinții săi și de a se apăra?

„Ideea este să păstrăm copiii în familia biologică”

Deși proiectul adoptat în primă lectură creează impresia că nici în regimurile totalitare copiii nu au fost zombaţi în asemenea hal, autoritățile ne promit o variantă finală a legii îmbunătățită și adaptată la condițiile noastre. „Ideea este să păstrăm copiii în familia biologică, nu să-i scoatem forţat din familii. Ce minister sau stat normal își dorește să scoată copiii din familie? În varianta finală a proiectului există completări, care exclud divergențele”, ne asigură Valentina Buliga. Doamna ministru consideră că în lume se comit abuzuri în privința sechestrării copiilor, pentru că „acolo prea deliberativ se ține cont de drepturile copiilor, iar noi trebuie să ținem cont de greșelile lor, ca să nu le repetăm”.
Nici alți autori ai proiectului nu văd vreun pericol în el. Daniela Sâmboteanu consideră că legislația actuală a RM le permite prea mult părinţilor, care își interpretează greșit responsabilitățile față de copii. Codul Familiei are stipulări neexplicite, precizează în aceeași ordine de idei Mariana Ianachevici, pe când Legea 61 face claritate în privința rolului autorităților tutelare.

„Europenii au văzut că au greșit, dar ai noștri abia s-au trezit”

De cealaltă parte, avocatul parlamentar Tamara Plămădeală consideră că, de fapt, Codul Familiei prevede toate motivele pentru separarea copiilor aflaţi în situaţii de risc de părinţi. „Dacă statul are grijă de copii, să-i ajute material și moral, dar nu să despartă familiile”, susține Plămădeală. Mai mult, ea afirmă că RM a întârziat cu acest proiect de lege. Anul trecut, la reuniunea ombudsmanilor din Cipru, 43 de state au semnat o declarație contra practicilor de a lua copiii din familii. „Ni s-a spus să facem tot posibilul pentru a păstra copiii alături de părinți. Europenii au folosit practica vicioasă de a lua copii de acasă, dar au văzut că au greşit. Ai noștri însă abia s-au trezit …”, a punctata avocata.
Reprezentanții bisericii consideră că respectiva lege este una criminală. „Orice lege trebuie bazată pe gândire logică, pe care o au și păgânii, care nu au Constituție, nici Scriptură. Asta înseamnă că fiecare copil își iubește mama și tata. Și niciun părinte n-o să dea copilului său șarpe în loc de pâine. Cea mai mare crimă omul o face pe pământ atunci când încearcă să-și nedreptățească părinții. De aceea toate confesiunile religioase întreabă la mărturisire despre ascultarea faţă de părinţi. După cele spuse în această lege, părinții mei trebuiau să fie arestați de multe ori, dar eu am fost cu multă mulțumire față de ei. Aici nu e un amestec, ci o crimă împotriva familiei și a sentimentelor părintești față de copii. Am impresia că autorii legii nu știu ce înseamnă sentimentul părintesc, nici sentimentul dragostei. Cred că oamenii ăștia trebuie cumva scoși în afara societății, căci sunt primejdioși”, susţine preotul Pavel Borșevschi.

Nu este clar nici cine va suporta cheltuielile pentru implementarea Legii 61. Cu toate că Valentina Buliga declarase că aceasta nu necesită cheltuieli suplimentare din bugetul de stat, nu se știe din banii cui vor fi construite sau întreținute centrele de plasament, unde vor fi adăpostiţi copiii. În RM trăiesc foarte mulți oameni săraci. Ridicați de acasă, copiii lor vor trebui cel puțin hrăniți și îmbrăcați. Nu modest, ci foarte bine, după cum stipulează Legea 61.
Iar sărmanii părinți, dacă vor să-și păstreze copiii acasă, dar nu au bani, va trebui cel puţin să umble cu cerșitul pe drumuri. Nu are rost să ceară vreun sprijin de la stat, căci ajutorul social se dă doar celor care nu au în casă televizor și frigider. Cercul e foarte vicios – dacă le ai, statul nu te ajută, dacă nu le ai, statul te poate lipsi și de copiii.