Istorie

Pe 28 iulie a început Primul Război Mondial

Pe 23 iulie, Austro-Ungaria a cerut Serbiei să respecte declarația acesteia din martie 1909 către Marile Puteri de a menține relații apropiate cu Austro-Ungaria și a emis Ultimatumul din iulie. Drept răspuns, Serbia a acceptat toate punctele, cu excepția punctului #6, în care se cerea o anchetă penală împotriva acelor participanți la asasinarea principelui austriac ce au fost prezenți în Serbia și să permită unei delegație austriece să participe la anchetă. Ambasadorul austro-ungar a respins răspunsul la fața locului și s-a întors la Viena. Austro-Ungaria a declarat război Serbiei pe 28 iulie 1914, izbucnind Primul Război Mondial.

Din motive complexe, disputat dintre Austro-Ungaria și Serbia a escaladat în cea ce este cunoscut ca fiind Primul Război Mondial, în care au fost implicate Rusia, Germania, Franța și Marea Britanie. După o săptămână, Austro-Ungaria a fost nevoită să facă față unui război cu Rusia, care la acea vremea avea cea mai mare armată din lume. Ca urmare, Serbia a devenit doar un alt front de luptă intensă care a început să se manifeste de-a lungul frontierei Austro-Ungaria cu Rusia. Serbia a avut o armată cu experiență, în care s-a luptat în două războaie în ultimii doi ani, dar a fost, de asemenea, epuizată și prost echipată, iar austro-ungari au crezut că va fi înfrântă în mai puțin de o lună.

Strategia Serbiei a fost să reziste cât mai mult în speranța că rușii vor înfrânge pricipala Armată Austro-Ungară. Grija permanentă a Serbiei a fost ostilitatea Bulgariei, cu care s-a luptat de mai mulți ani, ultima fiind în 1913.

La începutul războiului, armata sârbă avea aproximativ 180.000 de soldați, sub conducerea mareșalul (Vojvoda) Radomir Putnik. Cu toate acestea, el se afla în stare precară de sănătate într-un spital din Budapesta. Guvernul austro-ungar l-a arestat la spital, dar mareșalul a fost ulterior eliberat după intervenția personală a generalului maior austro-ungar Franz Graf Conrad von Hötzendorf, pe de-o parte ca un act de cavalerism și pe de alta ca un considerare că generalul bolnav ar fi un adversar ușor; acesta din urmă s-a dovedit a fi o gafă. Putnik putea conduce foarte bine armata Serbiei, chiar dacă el nu a părăsit aproape deloc camera specială a spitalului din Serbia.

Războiul împotriva Serbiei a început pe 28 iulie când Austro-Ungaria a declarat război Serbiei și artileria a bombardat Belgradul pe 29 iulie.

Inițial, trei din cele șase armate ale Austro-Ungariei au fost mobilizate la granița Serbiei, dar datorită intervenției rușilor, a II-a armată a fost trimisă pe Frontul din Galiția. Dar cu toate aceste, austro-ungurii mai aveau la dispoziție încă două armate (a V-a și a VI-a) pentru un atac la granița Bosniei. Armatele a V-a și a VI-a aveau aproximativ 270.000 de luptători, ce erau mai bine echipate decât cea sârbă. În mare parte, comanda austro-ungară a fost în mâinile ineficiente ale generalului Potiorek. Cu toate acestea, Imperiul Austro-Ungar a avut a treia mare populație din Europa în 1914, după Rusia și Germania, și aproape de douăsprezece ori populația Regatului Serbiei.

Potiorek a grăbit atacul împotriva Serbiei din nordul Bosniei, cu a V-a armată, sprijinită de componente ale armatei a II-a de la Sirmia. Armata a doua urma să fie trimisă la Galiția să lupte împotriva rușilor de la sfârșitul lunii august, până atunci a fost uzată. A șasea a fost poziționată în sudul Bosniei și nu a fost încă pregătită să înceapă operațiunile ofensive. Dorința lui Potiorek a fost de a câștiga o victorie înainte zilei de naștere a împăratului Iosif și să înfrângă Serbia cât mai curând posibil. Astfel, el a făcut două erori strategice grave, atacând cu puțin peste jumătate din putere, și atacând vestul deluros al Serbiei și nu nordul neted. Această mișcare l-a surprins pe mareșalul Putnik, care a așteptat un atac din nord, inițial crezând că a fost un atac simulat. Odată ce a devenit limpede că a fost forța principală, puternica armată a II-a sub comanda generalului Stepa Stepanović a fost trimisă să se alăture măruntei armate a III-a sub comanda lui Pavle Jurisic Sturm care se confrunta deja austro-ungarii și îi expulza pe invadatori. După o luptă aprigă de patru zile, austro-ungarii au fost nevoiți sa se retragă, marcând prima victorie a aliaților în război. Pierderile au ajuns la aproximativ 23.000 de austro-ungari (dintre care 4.500 au fost luați prizonieri) și 16.500 pentru sârbi. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *