Pe Voronin l-a luat gura pe dinainte în cazul analiştilor politici

Duminică seară, la emisiunea „Replica” a Mihaelei Gherasim de la postul de televiziune „Prime”, Vladimir Voronin a făcut declaraţii pe care le-au preluat mai multe mass-media. Printre altele, liderul comunist afirma că analiştii politici de la noi sunt plătiţi de anumite forţe politice pentru a manipula opinia publică. I-am contactat pe unii dintre analiştii politici şi i-am întrebat: 1. dacă e adevărat ceea ce spune Voronin şi 2. părerea lor despre aşteptata decizie de azi a Curţii Constituţionale privind modalitatea de 
alegere a preşedintelui statului. 

Igor Boţan

1. Nu mă consider analist politic, ci doar comentator. Deşi nu se referă la mine, o spun că, în cazul meu, este o chestie de principiu: nu am relaţii pecuniare cu politicienii, partidele şi aşa mai departe.

2. Răspunsul Curţii Constituţionale nu mai contează, deoarece există două partide care spun că nu se va accepta o formulă care să permită derogarea de la art. 78 din Constituţie. În rest, nu era nevoie de CC pentru o chestie de procedură. Deputaţii pot decide şi singuri ce trebuie să îmbunătăţească în legea privind alegerea şefului statului, pentru a evita declanşarea scrutinului anticipat.
Este imposibil să se aleagă preşedintele la toamnă, pentru că PCRM a prins o undă nouă. Aşteaptă alegerile, doresc să le provoace. L-au prins pe picior greşit pe premierul Vlad Filat, care a declarat că în toamnă vom avea un preşedinte ales, dar nu cred că cineva ştie cum poate fi ales cu succes şeful statului. Există problema candidaturii şi există interesul comuniştilor de a compromite definitiv această Alianţă, care s-a compromis cu succes şi singură. A rămas să i se dea ultima lovitură – cea de graţie.

Anatol Ţăranu

1. V. Voronin vorbeşte în cunoştinţă de cauză despre analiştii politici, care sunt seară de seară la NIT, „Omega” sau alte surse mediatice care îl deservesc făţiş. În acest sens, pe Voronin l-a luat gura pe dinainte. Nu exclud că există analişti politici plătiţi şi de cealaltă parte… În ceea ce mă priveşte, încerc să-mi fac meseria independent şi reieşind în exclusivitate din înţelegerea mea a factorului politic din RM. Dar eu nu sunt singurul, mai sunt şi alţi analişti care încearcă să-şi facă meseria cinstit. Există nişte legităţi ale ştiinţei politice de care noi, analiştii, trebuie să ne conducem. Aici este vorba despre onestitatea profesională, în ce măsură cunoşti şi eşti capabil să aplici cunoştinţele în cauză. Ştiinţa politică este una în care rolul subiectiv este unul foarte important, unde preferinţele ideologice nu au cum să nu-şi aibă locul. Dar analiza politică trebuie să fie de aşa natură încât să lase publicul să facă singur o alegere. Atunci când se lucrează deschis, făţiş, străveziu e clar. Desigur, sunt şi cazuri muşamalizate…

2. CC va respinge orice posibilitate de a amenda Constituţia printr-o lege organică. Altminteri, ar însemna că Înalta Curte a degradat într-un hal fără de hal. Este foarte puţin probabil să se aleagă preşedintele în această toamnă. Singura soluţie este ca AIE să convingă PCRM-ul să voteze. Cel puţin la ora actuală această posibilitate pare neverosimilă. O variantă ar fi întoarcerea la alegerea preşedintelui în mod direct, dar, după ultima declaraţie a lui Voronin, care s-a şi demascat, e clar că ei nu încearcă să evite alegerile. PCRM nu poate funcţiona în afara puterii. Pentru el este vital să se întoarcă la putere, dacă nu – se va destrăma. Iar spunând că nu-şi doresc anticipate, fac o demagogie crasă.

Bogdan Ţârdea

1. În ultimul timp, în RM se prefigurează un proces de contopire a partidelor politice cu structurile administraţiei publice, cu businessul şi cu mass-media. Fiecare ziar sau concern mediatic este, într-un fel, afiliat la una din aceste corporaţii. Şi, respectiv, analiştii politici sunt de o structură mediatică sau politică, în funcţie de ideile pe care le vociferează. Desigur, o parte sunt afiliaţi sau, pur şi simplu, manifestă nişte simpatii politice – un lucru, de altfel, normal. Observăm că la unele instituţii mediatice sunt prezenţi unii analişti politici, iar la altele – alţii. Şi politicienii preferă să discute cu anumiţi analişti. Majoritatea analiştilor nu sunt membri de partid, ceea ce este foarte bine, dar mulţi, totuşi, sunt subiectivi, abordează prin prisma unui spectru de culori foarte redus: negru sau alb, sau, altfel spus, între comunişti şi Alianţă.
Există o concurenţă de împrejurări… Mai avem şi idioţi utili, care împărtăşesc emotiv o doctrină sau un sistem de concepte ideologice. Sunt şi de cei fără vreo remunerare, care o fac pe cont propriu. Nu vreau să dau nume…

2. Circulă zvonuri consistente deja că trei din şase judecători ai Curţii ar fi predispuşi să dea aviz pozitiv solicitării. Sunt tentat să presupun că CC ar putea da un răspuns foarte ambiguu, vag, fără repere juridice clare, fapt ce ar permite fiecărei din componentele spectrului politic să interpreteze după bunul său plac. Partidele parlamentare sunt cele care trebuie să găsească soluţia şi să voteze pentru o formulă sau alta.

Nicolae Chirtoacă

1. Fiecare lider politic are dreptul să afirme lucruri pornind de la propria experienţă, viziune asupra activităţii şi calităţilor morale ale comentatorilor şi analiştilor politici. De fapt, este destul de simplu de a vedea diferenţa dintre un profesionist adevărat şi un diletant ambiţios sau un agitator politic deghizat în straie de „comentator”. Un analist cu adevărat independent este echidistant, analizează la rece evenimentele, vede lucrurile în profunzime şi pleacă de la interesele societăţii, operează cu categorii clare şi este capabil să prezinte fenomene complicate în aparenţă într-un limbaj înţeles de publicul larg.
Angajaţii politici au atitudini absolut contrarii celor enumerate, iar activitatea lor seamănă mai mult cu una a unui propagandist implicat într-o campanie electorală. Nu vreau să dau nume, nu merită efortul, concetăţenii noştri îi depistează destul de repede. Eu îmi fac datoria ca un analist independent, conducându-mă de un principiu fundamental, conform căruia a servi societatea cu adevărat poţi doar într-un mod dezinteresat din punct de vedere al efortului depus întru asanarea spaţiului public poluat de mediocrităţi agresive şi diletanţi iresponsabili. În acest sens, avem doar doi, trei oameni care au calităţi de adevăraţi analişti, ceea ce deja putem considera un mare succes pentru R. Moldova.

2. Indiferent de opinia Curţii Constituţionale, decizia finală le aparţine politicienilor, în special, Parlamentului. CC nu este o „vacă sacră” în acest stat, mai ales când avem probleme cu sistemul judecătoresc în ansamblu. Curtea tălmăceşte şi poate să interpreteze anumite articole sau norme constituţionale. Din momentul când norma nu este clar formulată în legea fundamentală a statului, doar organul legislativ suprem are dreptul şi misiunea să introducă modificările de rigoare cu o majoritate constituţională de voturi. Decizia nu este obligatorie spre executare, este o părere a magistraţilor, care urmează a fi luată în calcul de partidele parlamentare în efortul de depăşire a crizei actuale prin alegerea preşedintelui ţării. Nimic mai mult.

Viorel Cibotaru

1. Este o expresie nihilistă, populistă şi jignitoare. Dacă faci un contract cu o anumită companie mediatică, asta nu înseamnă că eşti plătit pentru a manipula opinia publică. Sau dacă în una din analizele mele spun că un partid a fost mai eficient decât altul, asta nu înseamnă că fac propagandă politică pentru un partid sau altul. Este o ofensă. Şi eu pot spune că toţi politicienii sunt măgari…

2. Sper ca CC să ne mire. Pentru că modul în care a fost întrebată, contextul îi oferă un spaţiu mult mai profund decât a fost abordat. Verdictul de mâine poate constitui un bun temei pentru procesul constituţional din RM. Iată ce mi-aş dori. Chiar de la început, am interpretat că politicienii folosesc această adresare drept o scuză, dar CC are şansa să transforme acţiunea formală în una constructivă.