Activitatea partidelor se desfăşoară la două nivele suprapuse. Pe de o parte, partidele îşi au originile în societate, operează în cadrul societăţii şi lucrează cu aceasta. Pe de altă parte, fiind la putere sau în opoziţie, partidele influenţează procesele de luare a deciziilor politice şi constituie parte integrantă a sistemului politic al unei ţări. La fiecare din aceste nivele partidele politice îndeplinesc funcţii diferite. În legătură cu societatea, partidele au funcţia de a articula (exprima) şi totaliza (adică, acumula şi echilibra) diferite interese, ele oferă informaţia către public şi transmit informaţia de la public către autorităţi, exercitând astfel rolul de agenţi ai socializării. Partidele recrutează şi educă viitori lideri politici, nominalizează candidaţii săi la alegeri sau îi numeşte în poziţii politice, ele formulează politicile şi le implementează în eventualitatea accederii la putere.
Articularea (exprimarea) şi totalizarea (balansarea) intereselor. Unul din raţionamentele esenţiale în crearea partidelor politice este protejarea intereselor diferitelor segmente sau straturi ale societăţii. Din acest punct de vedere, partidele politice au un rol similar intereselor de grup sau mişcărilor sociale. Partidele încearcă să reprezinte interesele alegătorilor săi şi adoptă atitudini adecvate asupra unor probleme politice relevante. Ceea ce face diferenţa dintre acestea sunt modalităţile de implementare a acestor interese. În timp ce interesele de grup particulare şi mişcările sociale încearcă să obţină realizarea scopurilor sale prin exercitarea presiunii asupra instituţiilor politice, partidele realizează aceste deziderate din „interiorul” sistemului politic. În acest sens, partidele sunt vehicule indispensabile ale grupurilor de interese.
Dorinţa de a câştiga voturile în alegeri determină partidele să includă interesele diferitelor grupuri sociale în promisiunile lor electorale. Este o funcţie care determină iarăşi specificitatea partidelor. Or, spre deosebire de mişcările sociale şi grupurile de interese a căror activitate este axată asupra unui grup social particular sau chiar asupra unei singure probleme, partidele încearcă să includă în programele lor interese diverse şi de multe ori diferite. Necesitatea de a exercita această funcţie de multe ori conduce la contradicţii în atitudinea ideologică a partidelor. Partidele doresc de obicei să păstreze identitatea care este legată de ideologiile lor, dar în acelaşi timp tind spre a face această identitate suficient de flexibilă pentru a încorpora un spectru cât mai larg de interese sociale. Crearea coaliţiilor de partid este o altă modalitate de a totaliza interesele sociale diferite.
Furnizarea informaţiei către public. Din această perspectivă putem spune că partidele exercită funcţia de a educa politic societatea. Acestea ridică cu regularitate diferite probleme, influenţând astfel opinia publică. Această funcţie a partidelor politice este considerată extrem de importantă în unele state europene, ceea ce constituie unul din argumentele principale pentru care statul le acordă finanţare.
Socializarea politică. Partidele adună împreună grupuri diferite de susţinători, care deseori vin din segmente sociale diferite. Deoarece partidele respectă regulile jocului prescrise de sistemul politic al ţării, ele contribuie astfel la modelarea loialităţii cetăţenilor faţă de sistemul politic. Existenţa grupurilor stabile de susţinători ai diferitelor partide într-o societate este determinantă pentru stabilitatea sa politică. Fidelitatea şi credinţa de lungă durată faţă de o organizaţie politică face mai puţin probabil suportul cetăţenilor pentru un lider populist sau o grupare extremistă, iar în ultimă instanţă, un astfel de ataşament stabil printre alegători face rezultatul alegerilor mult mai previzibil decât în alte părţi. Acest fapt constituie un stimulent important pentru un cetăţean de a merge la urna de vot în ziua alegerilor şi de a fi conectat astfel la sistemul de guvernare. Existenţa partidelor mai are un raţionament important. Ele oferă posibilitatea de a devia greutatea nemulţumirilor cetăţenilor de la instituţiile politice (statul sau alte organisme) la partidul de guvernământ. În asemenea caz, schimbarea partidelor la putere nu este asociată cu schimbarea regimului politic al ţării.
Atragerea şi educarea liderilor politici, participarea la alegeri şi numirea în funcţiile politice. Afilierea la un partid şi implicarea în activităţile sale este cea mai bună modalitate de a obţine o poziţie politică în guvern. Dat fiind faptul că în majoritatea statelor cu o democraţie parlamentară reprezentativă aproape toţi deţinătorii de funcţii politice sunt nominalizaţi de partidele politice, putem conchide că acest fapt constituie una din cele mai importante funcţii ale partidelor politice. Partidele politice nu doar atrag viitori lideri politici, dar participă de asemenea la modelarea lor. Înainte de a accede la o poziţie în guvern, majoritatea politicienilor parcurg o lungă carieră în partid, în timpul căreia aceștia obţin îndemânări şi abilităţi necesare conducerii. Alegerile democratice implică efectuarea alegerii între varii partide sau candidaţii pe care acestea îi nominalizează. Acest fapt înseamnă că partidele structurează alegerile, ceea ce constituie una din funcţiile sale principale.
Existenţa partidelor politice uşurează cetăţenilor alegerea între diferite grupuri de politicieni şi viziuni politice, fie că este vorba de o alegere a partidelor sau a candidaţilor individuali. Partidele compilează ideile diferite într-un program general şi oferă alegătorilor posibilitatea de a decide pe cine vor să susţină. Odată această decizie luată, cetăţenii au posibilitate să adopte o anumită poziţie asupra diferitelor probleme în viitor. În noile state democratice, atât apariţia partidelor, cât şi afirmarea acestora ca elemente centrale ale peisajului politic, este legată intrinsec şi primordial asociată cu introducerea alegerilor libere şi corecte. Odată învingătoare în alegeri, partidele au posibilitatea de a numi membrii sau susţinătorii săi în diferite funcţii politice. Aceasta uşurează coordonarea între ramurile legislative şi executive ale puterii şi asigură suportul legislativului pentru guvern. Identificarea cu acelaşi partid şi disciplina de partid de asemenea facilitează coordonarea între membrii partidelor care sunt prezenţi în guvern. Din acest punct de vedere partidele aduc o anumită ordine în sistemul politic.
Modelarea politicii. Partidele formulează politica guvernării, iar atunci când sunt în opoziţie, ele dezvoltă alternative acestei politici. Atunci când partidele sunt suficient de disciplinate, politica acestora se bazează pe programele lor electorale, deşi adeseori acestea sunt atât de general formulate, încât partidul are o larga marjă de manevră după ce accede la putere. Atunci când mai multe partide iau parte la formarea guvernului, politica guvernului este formulată prin negocieri între aceste partide. Pe de o parte, partidele de opoziţie determină guvernarea să ia în considerare opţiunile politicii alternative şi uneori să-şi modifice respectiv deciziile. Guvernul este uneori obligat să facă acest lucru deoarece incapacitatea sau nedorinţa de a adopta cea mai efectivă politică poate costa partidul la succes în viitoarele alegeri. Astfel, competiţia de partid conduce invariabil spre o calitate mai înaltă a deciziilor politice.
Criticismul partidelor. Partidele politice şi clasa politică în general sunt subiecte populare ale criticii în multe ţări. Unii critici resping valoarea partidelor politice în viaţa publică în general şi le consideră instrumente pentru promovarea intereselor unui număr limitat de lideri de partid. Criticismul partidelor politice este la fel de vechi ca şi instituţia în sine. Avocaţii sistemului dinastic tradiţional dispreţuiesc partidele politice, deoarece ele subminează ordinea existentă şi valorile tradiţionale. Pe de altă parte, unii democraţi de asemenea iniţial considerau că partidele politice şi spiritul „ficţionalismului” pe care acestea îl generează, provoacă o divizare periculoasă şi încurajează interesele egoiste de grup.
În comparație cu această formă „ideală” a partidelor, caracteristică în general democrațiilor consolidate, actualmente, electoratul din R. Moldova are motive de a avea atitudini mai puţin pozitive faţă de partidele politice. Legăturile slabe dintre partide şi grupurile sociale particulare, liniile ideologice confuze şi disponibilitatea partidelor politice de a combina agende diferite din raţionamente electorale, toate au condus la formarea unei viziuni peiorative asupra clasei politice ca nişte organe de antreprenori politici, care sunt ghidaţi şi motivaţi prioritar de lăcomia pentru putere decât pentru susţinerea unor anumite valori sau interese sociale. Acest fapt se reflectă și în indicii diferitor sondaje de opinie, care constată an de an un nivel scăzut al încrederii populației față de partidele politice, o situație în sine alarmantă deoarece compromite partidele în sine, le subminează credibilitatea și durabilitatea în peisajul politic, dar și poate compromite în sine credibilitatea ideilor pe care aceste partide le reprezintă.
