A făcut școala prin Podolia, liceul la Chișinău și universitatea la Harkov. Este judecător la Cahul, trece la Iași unde publică o serie de reviste literare, filologice și istorice (România, Foaia de istorie română, Din Moldova etc.), ajunge la București unde dezvoltă prodigioase activități literare, filologice, politice, științifice.
Între 1876 și 1900 a fost director al Arhivelor Statului. Cunoscător al limbilor slave a publicat multe documente slavone, polone, rusești și sârbești privind istoria țărilor românești. Lucrarea sa fundamentală – dicționarul „Etymologicum Magnum Romaniae” (I-IV). Fiecare cuvânt e tratat exhaustiv: etimologic, fonetic, tonic, morfologic, sintactic, ideologic; sunt descrise și regionalismele și arhaisme chiar și cele ieșite din uz. Din această cauză, cu tot efortul supraomenesc, „tezaurul” se oprește la cuvântul „bărbat”.
Este ales membru mai multor academii (București, Sank-Petersburg, New-York). Moartea fiicei sale, Iulia (1888), îl distruge sufletește și-l scoate aproape din viața științifică. Moare la 25 august 1907 la București. Are cele două însușiri ale marilor spirite universale: geniu și putere de muncă titanică.
A practicat literatura ca joc, din când în când, ca să-și stâmpere energia și imaginația uriașe, dar nuvela Duduca Mamuca (1863), monografia Ion Vodă cel Cumplit (1865), drama istorică în versrui Răzvan și Vidra (1867) sunt capodopere.
Pe tărâm politic, genialul și prolificul filolog și istori este vizionar: „Moldova, Transilvania, Muntenia nu exista pe fața pământului, ci o singură Românie”.
După Mica enciclopedie de mari valori ridicate dintre români
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
