La scurt timp, probabil după anexarea sudului Basarabiei la Imperiul Țarist, părinții săi se mută la Vaslui, unde se angajează în calitate de profesori la Școala nr. 1 de băieți din municipiu.
După școala primară, Ioan Rășcanu urmează mai multe instituții de învățământ militare: Şcoala de ofiţeri (1891-1893), Şcoala de artilerie şi geniu din Bucureşti (1895-1897), precum şi Şcoala Superioară de Război (1898-1900).
A parcurs toate treptele ierarhice până la cea de general. S-a distins ca strateg în luptele de la Mărășești și, apoi, a participat la menținerea ordinii administrative în Basarabia, după unirea cu România.
Generalul-locotenent Ioan Rășcanu a fost atașat militar la Berlin (1907-1911), ofițer de legătură cu Statul Major Francez în 1916, comandant de brigadă în bătălia de la Mărășești în 1917, secretar general al Ministerului Apărării (1918-1919), de două ori ministru al Apărării Naționale (27 septembrie 1919 – 1 martie 1920 și 12 martie 1920 – 15 decembrie 1921), primar al Bucureștiului (octombrie 1942 – august 1944) și al Vasluiului.
Deși a fost ministru al Apărării doar pentru scurt timp, în guvernele care au venit la putere după Unire, conduse de Arthur Văitoianu, Alexandru Vaida-Voievod și Alexandru Averescu, Ioan Rășcanu a fost arestat în 1950, ca fost demnitar interbelic și încarcerat la Sighet, unde a murit la 25 februarie 1952, la vârsta de 78 de ani.
Sursa: wikipedia, enciclopediaromaniei.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
