Personalitatea zilei. Generalul Vasile Rudeanu, cel care a instalat monumentul lui Ștefan cel Mare la Chișinău

După despărţirea părinţilor se mută cu mama sa în Calea Rahovei. În 1877 se reîntâlneşte cu tatăl său care pleca pe front (tatăl său va ajunge colonel). La 11 ani vorbea limbile franceză şi germană, iar mai târziu va învăţa flamanda, italiana şi engleza. A urmat Şcoala de fii de militari din Craiova (1885-1889), Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină (1889-1891), Şcoala de aplicaţie de artilerie şi geniu (1891-1892) din România, Şcoala de aplicaţie de artilerie şi geniu şi Şcoala tehnică superioară din Bruxelles (1892-1894).

A fost căsătorit cu Eufrosina Şutzu, de care va divorţa în 1903, ulterior recăsătorindu-se cu Tatiana Lahovary.

A fost membru şi preşedinte a nenumărate comisii de recepţie a armamentului şi muniţiilor achiziţionate din diferite ţări europene în timpul primului război mondial (peste 140.000 tone), organizând expedierea lor în ţară.

Lucrări elaborate: “Tunurile cu tragere repede şi rezumatul ideilor admise astăzi asupra lor” (1900), “Obuziere de câmp” (1901), “Artileria. Partea I. Materialul” (1920), “Foch” (1931), “Apărarea noastră naţională şi bogăţiile României întregite” (1936) etc. A lăsat posterităţii “Memorii din timp de pace şi de război. 1884-1929”, publicate de Editura Militară în 1989.

Contribuţia generalului Rudeanu la realizarea Statuii lui Ştefan cel Mare din Chişinău. În timpul cât a comandat Corpul 3 Armată de la Chişinău a avut ideea realizării statuii, s-a adresat sculptorului Al. Plămădeală, directorul Şcoalei Comunale de Belle-Arte Chişinău, a cerut concursul primăriei, care a contribuit cu fonduri, lucrători şi materiale, a organizat Comitetul de Doamne pentru strângerea de fonduri, a trimis soldaţi-specialişti din subordinea sa la efectuarea de lucrări, a obţinut o sumă de bani de la Ministerul Cultelor şi Artelor şi bronzul de la Ministerul de Război provenit din tunurile de bronz foste trofee din războiul româno-turc din 1877 (6 tunuri mari). Lucrările la monumentul propriu-zis – soclul şi statuia – au început în anul 1924, terminându-se anul următor, dar lucrările la piaţetă au fost terminate deabia în anul 1928, când a avut loc şi dezvelirea monumentului, cu ocazia aniversării a 10 ani de la Unire, la care a participat şi generalul Rudeanu. S-a apreciat că întârzierea realizării monumentului s-ar fi datorat mutării la Bucureşti a generalului Rudeanu ca inspector general al aeronauticii, continuând, totuşi, să fie preocupat de găsirea fondurilor pentru finalizarea lucrărilor şi inaugurarea monumentului. În anul 1927 îl întâlnim pe generalul Rudeanu în Comitetul de iniţiativă pentru ridicarea Monumentului Eroilor Aerului din Bucureşti.

A decedat la 5 noiembrie 1965.

Sursa: enciclopediaromaniei.ro