Bunicul lui, tot Sergiu, a făcut studii la Sorbona. Şi aceste studii se datorează lui Nicolae Casso. În plasa Sângerei a trăit cândva un mare moşier – Nicolae Casso (nepotul căruia, Leon Casso, a ajuns ministru al învăţămîntului la Sankt Petersburg). În acele vremuri era o mare onoare să fii mecenat, să construieşti şcoli, spitale. Nicolae Casso a instituit burse şi a trimis mai mulţi copii de ţărani la liceele din Chişinău şi Iaşi. Printre ei era şi un băiat din Coşcodeni, bunelul viitorului academician, pe care îl chema tot Sergiu. După ce a făcut studii secundare la Iaşi, a fost trimis la Universitatea Sorbona din Paris (cu încă alţi băieţi de la ţară).
Bunicul viitorului fizician s-a căsătorit cu Ecaterina Balica, fiică de preot. De altfel, fratele acesteia, preot şi el, a fost capul Bisericii Ortodoxe din Japonia. Ecaterina a născut un fiu, Ion. În curând a rămas văduvă. A cumpărat un mare lot de pământ pe actuala stradă A. Corobceanu din Chişinău, unde a construit două case frumoase. Pământul rămas l-a dat în arendă.
Aceste rădăcini ale academicianului Sergiu Rădăuţanu a avut o continuare în tatăl lui, Ion, care, pe lângă faptul că a fost profesor, a fost şi scriitor. A decedat pe unul din fronturile Ukrainei, fiind ostaş al Armatei Sovietice. A reuşit să editeze o singură carte, Profesorul Gârboveanu (Cârtiţa), Chişinău, 1935. Serghei Ion Rădăuţan a urmat Liceul B. P. Hasdeu din Chişinău, apoi Facultatea de fizică a Universităţii de Stat din Moldova (1950-1955), pe care a absolvit-o cu eminenţă. A făcut doctoratul la Institutul Fizico-Tehnic „A. Ioffe” din Sankt-Petersburg (1955-1959), cu teza „Cercetări asupra soluţiilor solide în sistemul In As-In2 Se3 şi In As-In2 Te3”. Titlul de doctor habilitat în ştiinţe tehnice l-a obţinut la Institutul Politehnic din Sankt-Petesburg (1966), cu teza „Cercetări asupra semiconductorilor de tip diamant cu structură defectă”.
A fost colaborator ştiinţific (1959-1961), şef de laborator la Institutul de Fizică Aplicată al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961-1964), rector fondator al Universităţii Tehnice din Moldova (1964-1973). Din 1967 este profesor de fizica semiconductorilor la Institutul de Fizică Aplicată (din 1973). Vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1990-1995). Director al Centrului de materiale semiconductoare al Institutului de Fizică Aplicată al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1995-1998).
În cercetări acordă o atenţie aparte fizicii şi chimiei semiconductorilor, tehnologiei şi aplicării materialelor semiconductoare ternare şi multiple, electronicii corpului solid. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în peste 1000 de studii, articole, comunicări, rapoarte, apărute în reviste de profil din ţară şi din străinătate.
Singur sau în colaborare, a elaborat peste 100 de brevete de invenţii. A pregătit 64 de doctori în ştiinţe şi doctori habilitaţi. A ţinut prelegeri la universităţi din Franţa, Germania, SUA, Anglia, Coreea de Sud, Ungaria, India, Japonia etc.
A ajuns laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1983/98), a fost decorat cu două ordine „Drapelul Roşu de muncă”, cu „Ordinul Republicii” şi cu alte opt medalii.
A decedat la 6 martie 1998.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
