Părinţii, înstăriţi fiind, au ţinut cu tot dinadinsul că fiul să-şi facă studiile la Kiev. A învăţat mai întâi la un gimnaziu, iar mai apoi a studiat dreptul la universitate. În 1912 îşi ia licenţă în drept, iar în luna septembrie se înscrie la Academia Agricolă din Moscova.
Participă la Primul Război Mondial, conducând o echipă sanitară pe frontul românesc. Colaborează la ziarul Cuvântul moldovenesc (1913–1917) fiind un timp și director al acestei publicații. Editează broșura „Cine-s moldovenii. Din istoria neamului” (1917).
Un mare serviciu pe care l-a făcut Simeon Murafa pentru mişcarea basarabeană în 1917, a fost aducerea de la Iaşi a unei tipografii. Având tiparniţa proprie Partidul Naţional Moldovenesc putea să-şi editeze nestingherit ziarele, manifestele, broşurile.
Zemstva județului Soroca îl numește judecător de pace în satul său de baștină, dar acesta este asasinat la Chișinău de o bandă de bolșevici.
În legătură cu acest eveniment tragic, Onisifor Ghibu publică în ziarul România nouă articolul „Trei mucenici ai românismului în Basarabia: A. Mateevici, S. Murafa și A. Hodorogea”.
