Personalitatea zilei. Ștefan Sârbu

Absolvent al gimnaziului nr.1 din Chişinău, promoţia 1868, el şi-a făcut studiile superioare la Institutul Tehnologic din Sankt-Petersburg unde a învăţat până în 1873. În 1876 a efectuat o călătorie în America, la renumita expoziţie de la Philadelphia. Iar în 1884 a construit la Chişinău prima uzină mecanică cu turnătorie de fontă, o întreprindere care a fost bunica uzinei de tractoare de astăzi. A condus această întreprindere până în 1900, când a dat-o în arendă unui alt om de afaceri,  el fiind preocupat mai mult de treburile obşteşti: consilier municipal, consilier la Zemstvă, judecător de pace, preşedinte al Secţiei Chişinău a Societăţii tehnice din Rusia şi al Secţiei Societăţii muzicale imperiale. Aceste date biografice capătă o altă rezonanţă în momentul când sunt scrise chiar de Ștefan Sârbu, care a răspuns rugăminţii primite din partea preotului Nicolae Laşcov care avea misiunea să editeze o ediţie aniversară Cişinevskaia oblastnai, vposledsvii gubernsk-aia, nâne pervaia gimnazia (12 senteabrea 1833-12 senteabrea 1908) (Chișinău 1908). În scurtele evocări memorialistice autorul remarcă:

”Absolvind gimnaziul în 1868, am fost admis la Institutul Tehnologic din Petersburg, secţia mecanică, în care se studia timp de 6 ani. În 1872 a fost prelungit cursul de studii până la cinci şi doritorii puteau să-şi continue învăţătura. Restul putea pleca după anul patru.Eu am rămas la anul cinci, absolvind studiile în 1873 primind gradul de tenolog categoria a I-a, iar peste un an am fost recunoscut ca ingine-tenolog”.

Curios este faptul că în Chişinău s-au mai păstrat obiecte fabricate la uzina mecanică a lui Ștefan Sârbu. Ciar scările de fontă din blocul principal al Universităţii tehnice au fost turnate la uzina lui. Fapt consemnat pe inscripţia respectivă de pe scară. După ce a demisionat din postul de inspector-tenolog a mai absolvit a doua facultate – cea de drept. A murit la Cişinău în 1918, fiind ucis chiar în casa lui de pe actuala str. Kogălniceanu, în urma unui atac tâlhăresc şi-şi odihneşte somnul de veci într-un modest mormânt de la Cimitirul Central. 

Sursa: Viața Basarbiei (vol.9), de Iurie Colesnic