Această cifră reprezintă majoritatea populației RM, căci aproape toți moldovenii cred în Dumnezeu, toți cred în aceeași biserică și o mare parte din acești toți merg în lăcașurile sfinte. Bisericile sunt menite pentru ca fiecare enoriaș să își găsească liniștea, pocăința, unde un duhovnic să le tălmăcească vorbele sfinte sau pur și simplu să se regăsească pe sine. Aceste lăcașe sunt îngrijite de către preoți, ei sunt responsabili de casa Domnului pe pământ.
Vreau să vorbesc despre cum au ei au grijă de oamenii care intră pe poarta acestui locaș, dar nu pot intra și pe ușa lui.
În Moldova sunt 13,6 mii persoane cu dizabilităţi ale aparatului locomotor, persoane cărora le vine greu să se deplaseze, dintre aceste peste 13 mii – aproape patru mii se află în scaunul cu rotile, oameni care au aceleași drepturi ca cei care merg pe picioare, oameni care la fel au necesitatea de a merge la Biserică. Însă, nu o pot face din simplu motiv că aproape nici un locaș sfânt de la noi, nu are amenajată o rampă pentru cărucior. Spun aproape, pentru că nu pot fi sigură că nu există în Moldova o biserică unde activează un preot care nu se gândește doar la buzunar, dar se gândește și la oameni. Un preot care are grijă ca fiecare să poată intra în casa Domnului.
Am fost recent la Mânăstirea Căpriana, un loc sfânt, dar și un renumit punct turistic de pe harta țării noastre. Un loc unde iubește să se roage și președintele Dodon. Această frumoasă Mănăstire are o ogradă foarte mare și ca să ajungi la edificiul principal trebuie mai întâi să urci zeci de trepte, scări care desigur, nu sunt accesibile persoanelor în cărucior.
Am fost și la Mânăstirea Saharna, care la fel nu poate primi la rugăciune persoane în cărucior. Catedrala Mitropolitană din Chișinău, loc unde vin enoriași din toate colțurile țării, turiști din zeci de țări, demnitari de la noi cât și din străinătate, nici ea nu are o rampă, nici în ea nu pot să se roage persoanele cu dizabilități.
Mă întreb eu, oare de ce e atât de greu să pui o rampă care va servi și mamelor cu copii mici care vin la biserică ? Nu se găsesc bani pentru două bucăți de fier? Nu se găsește un creștin cu inimă bună care să le doneze?
Eu cred că la sigur s-ar găsi, însă preoților asta nu le trebuie, ei au nevoie de buzunare pline gata să fie golite. Ce poate să le ofere acești oameni?
Așa cum găsesc bani pentru straie noi, bijuterii noi, mașini noi și case noi, așa s-ar găsi bani și pentru rampe. Este necesar doar să dorească. Însă, până atunci dreptul persoanelor ce se află în scaun cu rotile, de a avea acces în biserică, este încălcat.
Am aflat că Asociația Antreprenorilor cu Dizabilități din Molodva „Abilități Europene Fără Limite„ în frunte cu Irina Revin, că vrea să dea Mitropolia în judecată pentru acest fapt. Sper că vor câștiga și casa Domnului va fi accesibilă pentru toți. Pentru că altfel, acest drept nu va fi respectat. Nu putem să așteptăm ca preoții să facă ceea ce trebuie de fapt, chiar dacă nu e în interesul lor, ci în interesul Domnului. De fapt, ei demult nu mai țin cont de obligațiile lor față de El.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
