Presa de limbă română, la următorul nivel
Evenimentul a fost organizat de către Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni şi a reunit jurnalişti, bloggeri şi oameni din cele mai importante instituţii de presă de limbă română din Republica Moldova şi Ucraina. Mai multe detalii despre eveniment pot fi regăsite pe pagina oficială a DPRRP, www.dprp.gov.ro.
Dar nu despre evenimentul în sine mi-am propus să vorbesc, ci despre anumite idei care indică asupra unor schimbări majore produse în discursul jurnaliştilor. Fiind un proces treptat, cei mai mulţi dintre noi riscăm să nu observăm aceste schimbări, dar asta nu le opreşte să se manifeste.
Numărându-mă, încă din studenţie, printre participanţii activi la acţiunile publice legate de mass-media şi societatea civilă, observasem de-a lungul anilor că orice discuţie dintre reprezentanţii presei şi cei ai statului presupunea o parte care cere, iar alta care niciodată nu dă destul. Sigur, formularea este simplificată până la brutal, dar uneori aşa este mai bine. Evident, toată lumea spera că va veni într-o bună zi momentul, când presa românofonă din republică va putea funcţiona independent, iar publicul, beneficiarul final, va fi cel care va asigura resursele principale pentru ca aceasta să se întâmple. Că se întâmplă datorită publicităţii, abonamentelor plătite, sau în virtutea altor mecanisme, contează mai puţin. Ceea ce este cu adevărat, important, este că în sfârşit, putem vorbi despre o presă de limba română care funcţionează în primul rând pentru că există cerere, respectiv necesitate. Suntem martori ai transformării mediului de presă într-un spaţiu comercial, sau într-o piaţă media.
E greu de spus dacă e bine sau rău, pentru că ţine mai curând de valorile fiecărui individ în parte. Ceea ce putem afirma, însă, este că ne modernizăm, iar presa din Republica Moldova are din ce în ce mai puţină nevoie de susţinerea statului. Mai mult, experienţa oamenilor de presă de la noi, le permite să-şi seteze propriile agende şi priorităţi, în funcţie de interesele populaţiei majoritare. Atât.
O altă schimbare importantă, derivată din discursurile celor prezenţi la eveniment, ţine de raportarea jurnaliştilor şi patronilor din presa de limba română, faţă de omologii lor care operează în spaţiul rusofon. Aceştia vorbesc despre problemele curente caracteristice tuturor mediilor din statele civilizate. Independenţa editorială faţă de actorii politici, superficialitatea conţinutului, sau setarea unor agende de interes public false, au devenit de ceva vreme marile teme ale mass-mediei noastre.
Chiar dacă sursele media ruseşti de orice fel se menţin în topul preferinţelor moldovenilor, dezvoltarea presei româneşti de după primăvara lui 2009 a atins în acest moment un nou nivel. Oamenii de presă nu se mai simt copleşiţi de ofensiva rusească. Instituţiile de presă ale acestora au învăţat să stea pe propriile picioare, lucru văzut şi în cifrele rapoartelor de audienţă. Există în acest moment un public românofon, care şi-a format aşteptări, şi-a elaborat standarde şi şi-au format anumite exigenţe. Iar toate acestea arată că presa de limba română de la noi a trecut la următorul nivel.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!