Intitulată „Voi şi Noi”, pelicula a fost lansată la sfârşitul lunii ianuarie curent, la Cinematograful „Odeon”. Zilele trecute, am avut ocazia să-l vizionăm şi noi, în casa Nataliei Verban, ultima soţie a marelui cântăreţ. Tot aici, l-am întâlnit şi pe Valeriu Ciurea, autorul filmului, care s-a produs în calitate de scenarist, regizor, operator şi, precum preferă să spună, chiar şi de măturător. Nu în zadar, în preambulul filmului este anunţat că acesta apare la studioul „Valeriu Ciurea Film”. Apropo, el susţine că a visat toată viaţa să facă un film despre Moldova cu Nicolae Sulac în centru. Ca să-şi realizeze ideea, a fost nevoit să-şi vândă propria locuinţă. Noroc de Natalia Verban, care l-a adăpostit în casa ei, ajutându-l, totodată, în calitate de consultantă, să-şi îndeplinească visul.
Filmul durează circa o oră şi jumătate. Primele secvenţe sunt din noiembrie 2004, de la nunta fiicei cântăreţului, Doina Sulac. Rând pe rând, se perindă secvenţe de neuitat – de la concertele marelui rapsod, până la petrecerea lui pe ultimul său drum. Nu lipsesc aici nici detalii din viaţa lui amară din fragedă tinereţe, Natalia Verban repovestind o întâmplare încă de dinainte de a lucra la minele din Donbas – când se întorcea, fără un ban în buzunar, de la tăiat pădure din regiunea Vologda. Îmbrăcat în pufoaică şi pâslari, fără bilet în buzunar, la fiecare staţie el era dat jos de controlori. Aşa a mers până la Moscova, mai mult pe jos decât cu trenul. Abia la o haltă, unde lucra un grup de ostaşi, a dat de un sergent moldovean, care, după ce i-a ascultat povestea, i-a întins 50 de ruble şi i-a procurat un bilet la tren până la Odesa.
Despre marele artist îşi amintesc în film mulţi dintre cei care l-au cunoscut: Mihai Cimpoi, Ioan Paulencu, Liubomir Iorga, Ion Ungureanu, Spiridon Vangheli, Andrei Strâmbeanu ş.a. Cel mai mult însă vorbesc cântecele pe care ni le-a lăsat, el intrând pentru veşnicie în legendă. Pentru că, vorba cântecului său, „omul e ca furnica, moare şi nu ia nimica!”, însă, tot el zicea: „Doinele mi-s sus la stele, / să n-ajungă duşmanii la ele”.
De fapt, doinele interpretate de el sunt zestrea cea mare pe care ne-a lăsat-o marele rapsod şi tot ele l-au făcut pe Valeriu Ciurea să purceadă la realizarea acestui film. Avea dreptate Emil Loteanu, care afirma, pe bună dreptate: „Când cântă Nicolae Sulac, noi regenerăm cu toţii…”.
Născut pe 2 octombrie 1945, Valeriu Ciurea a studiat la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova (1972-1977). A lucrat la Studioul „Moldova-Film”, iar în 1991 a înfiinţat studioul independent „Aeternus”. De-a lungul anilor, a semnat scenarii, regia şi imaginile la mai multe filme documentare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
