– RM este statul european cu cea mai mare rată de emigranţi raportat la numărul populaţiei din Europa. Marea majoritate a acestora sunt tineri. Cum vă explicaţi asta?
– O să-mi permit să răspund cu ceva ce m-a marcat profund într-o situaţie de dezamăgire, imediat după ce am câştigat titlul european. Mă gândeam, constatând dezinteresul faţă de performanţa mea, dar numai pentru câteva clipe, şi acum mi-e ruşine de acel gând: „Nu-mi mai pasă de Moldova, ştiu că nici Moldovei nu-i pasă de mine!". A fost fraza pe care de atunci însă detest şi să o mai aud. Şi de la propria mea conştiinţă, dar şi de la alţii… Nu mă pot supăra pe Moldova, să fug, să îi întorc spatele, acum, când are mai multă nevoie de noi, de tineri.
Şi de ce, totuşi, emigrează tinerii?! Pleacă doar pentru că îşi doresc o viaţă mai bună, mai uşoară pe care, din păcate, în actualele condiţii e din ce în ce mai greu să o atingă? E evident că factorul principal în decizia de a pleca este cel material. Dar nu e numai asta, ci e lipsa de perspectivă atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung a R. Moldova. Partea proastă e că pleacă potenţialele viitoare elite, cei care ar putea să schimbe starea de fapt din ţară. De aceea cred că, în aceste momente, cuvintele lui J. F. Kennedy: „Nu întreba ce poate face Ţara pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru Ţară”, ar trebui să fie mai actuale ca oricând.
– Ce ar trebui să facă statul, guvernanţii, pentru a îndrepta această situaţie?
– Problema aceasta este una stringentă, la care guvernanţii ar trebui să reacţioneze prompt şi direct pentru soluţionarea ei. Cred că mai degrabă e nevoie de o reformare profundă a societăţii şi, în primul rând, de coordonarea între promisiunile din campanie şi realizări, inclusiv în ceea ce priveşte stoparea fenomenului de emigrare a tinerilor. Dezechilibrul între cele două planuri, al promisiunilor şi faptelor, este atât de mare încât sigur va avea consecinţe asupra guvernanţilor la următoarele alegeri. Trist este că, dacă nu va apărea o minune, o alternativă politică a tinerilor, care să îşi propună cu adevărat rezolvarea acestor probleme, votul va fi unul negativ, resentimentar, beneficiari urmând să fie alţi politicieni care şi-au demonstrat impotenţa.
– Ca fost campion european la taekwondo, aţi avut o experienţă proprie în ceea ce priveşte tratamentul aplicat tinerilor performeri. Povestiţi-ne cu ce v-aţi ales după ce aţi ridicat steagul Moldovei pe cel mai înalt catarg.
– Eu am fost educat şi format să-mi iubesc familia, ţara, drapelul, religia, limba, neamul. Nu e nimic mai sfânt decât să poţi contribui şi ajuta la progresul ţării şi a comunităţii din care faci parte. Eu am făcut încă foarte puţin – practic nimic, în comparaţie cu alţii, care se jertfesc zilnic pentru o cauză nobilă. Vă spun cu ce m-am ales după cucerirea titlului european. Am primit un plic cu 1100 lei, un set de echipament sportiv, două medalii şi o cupă. Acelaşi lucru se întâmplă, sunt sigur, cu toţi performerii noştri. Dar eu sunt luptător şi sunt sigur că asemenea dezamăgiri nu mă pot face să renunţ la visul meu, acela de a scoate Moldova din zodia aceasta a neşansei şi a amatorismului.
– Cu toate acestea, nu aţi renunţat la ideea de a rămâne în Moldova şi de a face ceva pentru această ţară.
– Încă nu cred că s-a născut cineva care ar putea să mă convingă să renunţ şi să plec. Mai mult, cred că am demonstrat faptul că, în ciuda greutăţilor, şi la noi totul e posibil, că nimic nu e pierdut. Problema stă doar în determinarea cu care abordăm visurile şi proiectele noastre, pentru că gândurile determină acţiunile! La iniţierea propriei afaceri am visat foarte mult, mi-am dorit şi mai mult. Am muncit 25 de ore din 24, iar rezultatul e evident pentru oricine trece pragul Restaurantului „Gusteau’s”.
– Care a fost atuul lui Andrei Batereanu în cursa către succes?
– Avantajul meu a fost doar… Andrei Batereanu! Şi ambiţia de a demonstra mie şi celor tineri ca mine că se poate. Da, e mai greu, dar e posibil, iar satisfacţia e uriaşă. Cu atât mai mult cu cât eu provin dintr-o familie foarte modestă. Secretul – 99% muncă şi 1% noroc. Mă consider norocos, pentru că am avut mentori extraordinari! Încerc, potrivit învăţăturii lor, să „profesez” cea mai nobilă meserie de pe Pământ, aceea de om!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
