Mâine toată ţara va sărbători Ziua profesorilor. Este un eveniment important atât pentru foştii elevi şi studenţi, cât şi pentru dascăli. Unii îşi mai aduc aminte de cei care le-au format personalitatea, alţii de ruşine, ură sau din cauza distanţei nu mai ţin legătura cu ei.
Faptul că avem profesori bine pregătiţi se ştie, de aceea ieri Ministerul Educaţiei i-a premiat pe câţiva pentru activitatea pe care o desfăşoară. Dar, de regulă, profesori foarte buni sunt daţi uitării. Unii nu rezistă şi pleacă peste hotare în căutarea unei vieţi mai bune şi nu putem să le reproşăm nimic. Însă din păcate avem şi mulţi profesorii foarte slab pregătiţi, cei care învaţă mai multe de la copii, decât copiii de la ei. Avem învăţători încă sovietici. Mulţi dintre ei chiar cred că sunt buni specialişti, dar timpurile trec şi totul se schimbă, iar cel care zeci de ani de zile a predat într-un fel, acum îi este greu să ţină pasul cu noile tehnologii.
O problemă la fel de gravă o constituie şi tinerii absolvenţi. Trăind într-o ţară unde este dificil să-ţi găseşti un loc de muncă pe specialitate, mulţi merg în instituţiile de învăţământ din mediul rural şi se fac profesori. Spre exemplu, un tânăr absolvent de la filosofie a mers într-un sat şi acum predă chimia şi istoria în şcoală. Nu spun că la filosofie nu se face carte, dar am dubii ca tânărul este mare specialist în domeniile respective. Un alt caz este despre un profesor de educaţie fizică care face lecţii cu elevii atunci când lipseşte vreun dascăl. Acesta poate preda, limba franceză, română sau rusă. Despre ce studii de calitate mai putem vorbi în asemenea situaţii?
Trăim într-o lume în care internetul face legea, dar la informatică încă se învaţă programele cangurul şi furnica. Suntem în ţara în care se pune accent pe vorbirea corectă, dar unii profesorii vorbesc mai greşit decât elevii.
Pentru tot ce fac sau nu fac, profesorii au o scuză bine argumentată – salariul. Datele oficiale arată că pedagogii din Moldova sunt printre cei mai puţin plătiţi din Comunitatea Statelor Independente şi Uniunea Europeană, aceștia primesc în medie 227 de dolari pe lună, pe când finlandezii au în jur de 3.700 de euro pe lună, iar al cei din Marea Britanie 3.900 de euro. Unii spun că pentru bani puţini și munca e pe merit. Alţii repejor găsesc soluţii – mită, cadouri, fonduri pentru profesori, etc. Sunt dascăli care predau la universitate doar pentru a trăi în cămin. Nu suntem în drept să judecăm pe nimeni, fiecare se descurcă după cum îl duce capul. Însă nu cred că putem permite să se facă experimente pe noua generaţie.
Totuşi, cred că n-ar trebui să uităm de cei care ne-au învăţat să fim ceea ce suntem, şi să le aducem un omagiu ori de câte ori avem ocazia.
