Cultură

Profesorul si omul de spirit

In februarie anul viitor se vor implini o suta de ani de la nasterea profesorului Vasile Coroban. A trecut un sfert de secol de cand s-a stins din viata, dar numele si amintirea lui continua sa ramana o prezenta vie pentru cei care l-au cunoscut, fie ca i-au fost invatacei, colegi de lucru sau, pur si simplu, s-au bucurat de prietenia lui.

Profesorul Vasile Coroban, om de o adevarata formatie culturala europeana (a facut matematicile si juridica la Universitatea din Iasi), a avut, ca si alti intelectuali romani din Basarabia, nesansa de a activa dupa razboi in conditiile unui regim totalitar cu o ideologie dogmatizata, pe care, insa, a combatut-o cu o consecventa si principialitate singulara prin partile noastre.

Activand ca profesor la Universitatea de Stat, a fost acuzat de nationalism si concediat. Angajat ca cercetator stiintific la Academia de Stiinte, a servit mereu pentru grangurii ideologici ai partidului comunist ca un individ indezirabil, in care au batut cu orice prilej, dar si fara. Pe langa vasta si variata eruditie in domeniul literaturii nationale, dar si in cea universala, avand un caracter deschis, sociabil, era inzestrat cu un fin si dezvoltat simt al umorului. Am putea afirma cu toata indreptatirea ca ceea ce nu putea sa spuna prin scris si in lucrari publicate din cauza cenzurii, o facea prin replicile sale pline de umor, care nu arareori frizau sarcasmul, ba chiar invectiva. Or, adevaratul Coroban s-a manifestat si a ramas pentru noi doar pe o treime in lucrarile scrise si publicate, iar celelalte doua treimi in vorbele sale de spirit, realmente scaparatoare, de neuitat.

Nimeni dintre intelectualii din generatia sa nu s-a bucurat si nu continua sa se bucure de atata stima si chiar simpatie ca Vasile Coroban. Au scris despre Domnia Sa mai multi autori, printre care Aureliu Busuioc, Argentina Cupcea-Josu, Eugen Lungu, Anatol Gavrilov, Mihai Cimpoi s.a., iar poetul Andrei ?urcanu i-a dedicat un foarte inspirat poem intitulat „Mosneagul”.

Cand am marcat in 2000 nouazeci de ani de la nasterea profesorului Vasile Coroban (vezi revista „Limba Romana”, nr. 6-12 din acel an), am formulat ideea ca ar fi minunat daca cineva ar colecta intamplarile si vorbele memorabile ramase de la neuitatul profesor, ca sa le faca publice atunci cand vom ajunge la Centenarul Coroban. Iata, dar, ca nu a binevoit sa o faca nimeni, de aceea m-am decis sa incerc eu. Cu atat mai mult cu cat oricui i-as fi impartasit ideea, pe loc persoana respectiva imi relata o patanie ori o spusa corobaniana. Intocmai asa s-a intamplat cu dl Constantin Tanase, ziarist si scriitor de mare clasa, director de publicatie, care a fost incantat de initiativa si a decis sa acorde un minim spatiu pentru rubrica „Centenar Coroban” cu specificarea ulterioara „Vasile Coroban, omul de spirit”.

Invitam in continuare pe toti cei care isi amintesc intamplari amuzante si vorbe de duh, fie si piparate, auzite de la profesorul Coroban sau de la altii, dar legate de Domnia Sa, sa le expedieze pe adresa redactiei „TIMPUL de dimineata” spre a fi publicate, iar ulterior incluse intr-o carte inchinata memoriei celui care-si doarme somnul de veci la Camenca lui natala…

P.S. In numarul viitor incepem publicarea textelor. Urmariti rubrica „Vasile Coroban, omul de spirit”.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *