Protest la Parlament împotriva deputaților care i-au protejat pe torționarii din 7 aprilie 2009

La 5 aprilie 2009 au avut loc alegeri parlamentare. Mai multe persoane, nemulțumite de rezultatele alegerilor au ieșit în stradă la 6 aprilie pentru a-și exercita dreptul la libera exprimare.

La 7 aprilie 2009, demonstraţiile post electorale au escaladat la Chişinău, şi câteva sute de persoane violente dintre miile de manifestanţi paşnici au luat cu asalt sediile Președinției şi Parlamentului. Poliţia a reţinut peste 600 de demonstranţi; sute din ei au fost bătuţi în momentul reținerii și arestării şi în secţiile de poliţie supraaglomerate.

Timp de șase ani justiția nu și-a făcut treaba. Din cele 108 de plângeri înregistrate, au fost iniţiate 102 cauze penale şi doar 31 de dosare au fost expediate în instanţele de judecată. În rezultat, 14 poliţişti au primit pedepse cu suspendare și 22 de polițiști au fost achitaţi. Deși au fost condamnate două persoane (Gheorghe Papuc, Ion Perju) , cu executarea pedepsei penale, până în acest moment nimeni nu stă la închisoare. Cei care au depus plângeri, s-au confruntat cu ani de bătălii juridice, în lupta lor pentru dreptate, în timp ce justiționarii, printr-un acord tacit, au așteptat să expire termenul de prescripție de 5 ani.

 „În 2015 au fost condamnate la termen real de privațiune de libertate două persoane, fostul general Gheorghe Papuc și polițistul Ion Perju, pentru acțiuni care au favorizat tortura și relele tratamente dar și acțiuni care au dus la decesul lui Valeriu Boboc. Doar pentru o clipă am fost martorii unui fapt inedit. Instanțele judecătorești și-au manifestat dorința de a-și onora obligațiunile de serviciu în fața societății. Inculpații, însă, au fost lăsați să se eschiveze de pedeapsa penală, de către organele de poliție, care aveau obligația să întreprindă toate măsurile pentru a reține persoanele. Altfel spus, criminalii au fost lăsați să fugă. Asta în percepția autorităților ține de "supremația legii într-un stat de drept", Cristina Pereteatcu, Amnesty International.

 „Responsabilitatea instituționala a procuraturii în fața societății nu poate fi măsurată decât prin trimiterea în judecată a tuturor torționarilor cu prezentarea probelor adecvate și necesare strategiei eficiente de condamnare", Sergiu Ostaf, CREDO.

„Chiar dacă guvernul a achitat sume importante în baza deciziilor CtEDO victimelor torturii din aprilie, acesta nu a depus eforturi substanțiale pentru a identifica problemele care au dus la condamnare și a propune soluții. În dosarul 7 aprilie procurorii nu lucrează, pentru că politicienii doresc asta", Vadim Vieru, Promo-Lex.

ONG-urile care au participat la acțiune cer Parlamentului RM, Guvernului RM, instanțelor judecătorești si Procuraturii Generale:

1) să-și reamintească de jurământul depus și să îndeplinească toate obligațiile legale, cu privire la pedepsirea tuturor vinovaților de acțiunile de tortură din cadrul evenimentelor din aprilie 2009;

2) dosarele torționarilor să fie examinate în mod prioritar, în termene restrânse și doar în limitele legii;

3) să fie demiși toți cei responsabili de ilegalitățile din aprilie 2009, inclusiv și funcționarii care au ordonat sau admis maltratăril .

Timpul.md