Este vorba de protestele care au început la Moscova şi care s-au împânzit în toată ţara. Din discuţiile avute cu câţiva buni cunoscători ai realităţilor politice şi sociale de acolo, aş trage câteva concluzii preliminare.
Pentru prima dată după foarte mulţi ani (din perioada „disidenţei lui Elţin”) în Moscova au loc demonstraţii politice de masă.
Protestul masiv s-a născut nu atât ca un răspuns la iniţiativa grupului politic independent „Solidaritatea”, cât mai ales ca reacţie la tendinţa de monopol a partidului „Rusia unită” şi a tandemului Putin-Medvedev. E prima reacţie anti-Putin de proporţii. Motivul central: falsificarea alegerilor.
Mitingul a fost bine organizat, energic, iar cei care au vorbit au avut mesaje scurte, bine ţintite şi foarte vii. E admirabil cum un public precum cel moscovit, obişnuit cu mişcările de stradă (în anii ’80 şi ’90 a fost exemplar), dar care a uitat să protesteze în anii triumfalişti ai capitalismului petrolier în care totul s-a redus la consum, a reacţionat atât de bine şi disciplinat. Încă nu totul e pierdut.
Protestul de la Moscova seamănă însă mult mai mult cu ceea ce se întâmplă la Londra şi New York, decât cu fenomenul „primăvara arabă”. Aici revolta este îndreptată împotriva inechităţii şi nedreptăţii sociale tot mai mari, împotriva puterii şi grupurilor politice care nu mai reprezintă pe nimeni, împotriva grupurilor de privilegiaţi din zona privată şi de stat.
Oamenii vor mai multă democraţie participativă, vor politicieni care să-i reprezinte şi pe care să-i poată trage la răspundere, vor o lege care să funcţioneze pentru toţi, vor o distribuţie echitabilă a resurselor, vor şanse egale.
Demonstranţii au şi cerinţe punctuale: educaţie, sănătate şi asistenţă socială gratuită. Sunt lucruri de bun-simţ, pe care ei le-au avut şi le-au pierdut în perioada în care în Rusia a fost introdusă „terapia de şoc” neoliberală.
Principalele cerinţe sunt însă legate de alegeri: nevalidarea vechilor alegeri şi reorganizarea alegerilor pe cu totul alte principii.
Mişcarea încă nu are un program şi lideri legitimi, însă este evident că ea se va dezvolta şi va continua într-o formă sau alta.
Mişcarea este mai degrabă un bunt paşnic al intelighenţiei şi al clasei de mijloc moscovite. E un pas important pentru situaţia politică şi socială din Rusia.
Urmăresc atent ce se întâmplă în domeniul protestelor sociale în întreaga lume. E o vreme a protestelor, indiferent că te afli la Moscova, Madrid, New York sau Cairo (doar la Bucureşti e o linişte şi-o pace suspecte). Mişcarea de protest de la Moscova este una dintre cele mai bine organizate. În acest moment ea este paşnică şi sper ca să rămână aşa. Însă Puterea (indiferent că e rusă, europeană sau anglosaxonă) trebuie să ştie răspunsul la o întrebare simplă, când e vorba de proteste: cum se face un „cocktail Molotov”? Voi reaminti ceea ce am spus acum câteva luni. Cine crede că pentru a face un „cocktail Molotov” este nevoie doar de o sticlă, benzină şi un fitil căruia să-i dai foc, se înşală amarnic. Nu aceste materiale constituie esenţa lui. Ingredientele şi explozia acestui cocktail faimos sunt, de fapt, cauzele unor efecte de cu totul alt ordin. Cu totul altceva face ca el să producă acel efect exploziv. De ce e nevoie? Nu trebuie decât să ai o Putere care-şi ignoră şi dispreţuieşte cetăţenii, care-i umileşte cu zâmbetul pe buze, recitindu-i o mantra a salvării şi care îşi face legi pentru a se proteja şi pentru a controla orice formă de revoltă sau protest. Când cuvintele şi acţiunile politice încep să nu mai aibă niciun efect real, când clasa politică se rupe total de doleanţele şi nevoile omului şi când cetăţeanul înţelege că, de fapt, nimeni nu-l mai reprezintă, atunci „cocktailul Molotov” începe să explodeze de la sine.
Iar dacă Puterea nu este dornică de astfel de efecte, ea ar trebui să se gândească de zece ori înainte de a încălca flagrant legile elementare ale propriilor săi cetăţeni. În Rusia protestele vor continua. Să vedem cum va reacţiona Puterea.
