Pseudovalorile societății moldovenești în picturile lui Ștefan Eșanu

De ce autorul a ales să reflecte valorile și pseudovalorile moldovenilor în picturi, aflăm chiar de la el în materialul ce urmează.

Ștefan Eșanu este cunoscut mai curând vizitatorilor galeriilor din Londra și Viena. Recent însă a prezentat prima sa expoziție din țară prin care speră să miște lucrurile din loc în societatea moldovenească. Pictorul mizează că moldovenii vor alege valorile adevărate pentru națiunea noastră și vor alege o cale corectă de a progresa.

– Cum a apărut ideea de a crea aceste tablouri despre valorile moldovenilor?
– Subiectul acesta a apărut pur întâmplător în timp ce căutam prin schițele mele. Inițial aveam o idee să fac abțibilduri care ar reprezenta bourul din stema noastră care ar conține câteva elemente moderne cu semnul „OK” și „Victorie” sau chiar câteva elemente rock. Mi-am propus într-un fel să încurajez poporul nostru să fie și altfel, măcar câteodată. Când am dezvoltat această idee, am văzut că sunt și alte laturi specifice pentru regiunea noastră pe care ar trebui să le abordez. Așa a apărut tema valorilor și pseudovalorilor noastre pe care le-am prezentat în cele 20 de lucrări, așa cum le văd eu. Noi, moldovenii, suntem aroganți și nu știm să comunicăm. Noi nu vrem să gândim singuri și tot timpul așteptăm ca cineva să ne spună ce și cum trebuie să facem. Prin această stare nu vom ajunge prea departe curând.

– Ce reprezintă de fapt aceste picturi?
– Lucrarea mea, în general, este despre felul nostru de a fi. Noi avem o carcasă de beton încarcerată în mentalitatea noastră. Iar aceasta este bine strânsă de tot betonul acesta sovietic pe care am întins panglica noastră națională cu tricolorul. Eu încerc să fiu critic la ceea ce văd și să ascult ce se întâmplă în jur și încerc să caut răspunsuri. Toate evenimentele pe care noi le avem, hramul orașului, limba noastră, este o chestie tipic sovietică, numai că altfel se numește. Eu țin minte când eram mic și mă duceam cu tata la parade. Tot ce am făcut în timpul acelor 20 de ani este de fapt că am schimbat o panglică pe alta, dar în esență același lucru facem. Eu despre asta vorbesc în lucrările mele. Noi suntem rătăciți, nu știm ce vrem și avem nevoie să conștientizăm cine suntem.

Pictura „Neintitulat”
Comentariul autorului: „Ai trăit în zadar viața, dacă nu ai plantat un pom” sau „în viață omul trebuie să facă o casă, o masă, să sape o fântână” ș.a.m.d. M-am convins că aceste valori sunt prezente în capul oricărui „individuum” dintre noi, și chiar dacă credem uneori că suntem ghidați de alte valori decât astea, vă înșelați. Tot ceea ce facem este privit prin prisma acestor porniri și valori.
Textul meu de mai sus nu este menit să descopere noi viziuni asupra identității noastre moldovenești. Textul meu este pentru a vă ajuta să citiți gândurile mele mai lesne, un refresh al percepției voastre a ceea cine suntem”.

– De ce este nevoie ca moldovenii să fie criticați?
– Dar cum altfel am putea să ne schimbăm. Critica este motorul civilizației. Noi trebuie să fim critici în ceea ce facem sau poate chiar sarcastici. Trebuie să avem o critică constructivă, iar faptul că la noi în societate critica este percepută ca ceva negativ, ne face mai mult rău decât bine. Noi trebuie să ne luăm voalul de pe ochi, să nu ne mai mințim că suntem nimeni. Poporul nostru nu este mai rău ca occidentalii sau chinezii. Noi trebuie să înțelegem cine suntem și să ne axăm pe lucruri care ne-ar dezvolta. Asta e ca și cum te-ai debarasa de un viciu. Ca să înțelegem că fără aceste vicii ne vom simți mult mai bine. O să conștientizăm niște lucruri, care la un moment dat o să ni se deschidă, și atunci vom înțelege exact unde trebuie să mergem și ce vrem să facem. Aceasta nu ne caracterizează doar pe noi, moldovenii, dar de fapt, este o moștenire de la fosta Uniune Sovietică. În asemenea situații se află fostele țări care au făcut parte din regimul sovietic. Iar printr-un pic de critică și sarcasm poate voi putea să deschid ochii despre ce se întâmplă în societatea noastră.

– În cadrul colecției ai prezentat un autoportret al întregii tale familii. Care este mesajul acestei compoziții?
– Eu sunt produsul acestei societăți și port această etichetă ca oricare alt moldovean. Primul autoportret a fost al meu, după care și soția mea a insistat că vrea și ea să facă parte din această compoziție. Iar ulterior am hotărât să o includem și pe fiica noastră cu un autoportret. În picturile care ne reprezintă pe noi, maturii, persistă și simbolurile noastre naționale, iar autoportretul copilului meu l-am lăsat fără aceste elemente. Noi sperăm ca fetița noastră să fie altfel. Iar până în momentul când va deveni un matur conștient, noi îi vom pune o bază, astfel ca ea să înțeleagă să distingă între lucrurile cele adevărate, frumoase și cele negative.

– Care a fost reacția celor care au vizitat expoziția?
– Îmi pare rău că unele persoane care nici măcar nu s-au trudit să vadă expoziția, să reflecte asupra lor au înțeles că eu îmi bat joc de valorile naționale, ceea ce nu este adevărat. Iar pentru a percepe care a fost mesajul meu este nevoie să vizitezi galeria, să citești comentariile autorului și apoi să îți expui părerea. Le-am recomandat tuturor să meargă la galerie și să vadă comentariile la picturi. În Occident este obligatoriu ca pentru orice lucrare de a ta să faci o descriere. Iată, vine lumea și începe a da din umeri: „Eu nu înțeleg nimic în artă”. Ba chiar înțelegeți și chiar mai multe decât credeți, pur și simplu vă temeți să vă expuneți. Și iarăși ne împiedicăm de o problemă a mentalității noastre.
Am avut și reacții pozitive de la vizitatorii galeriei care au recunoscut că s-au regăsit în picturi. Și ei nu s-au sinchisit să spună cu glas tare: „Da, noi așa și suntem”. Vasile Botnaru a fost la inaugurare și mi-a plăcut ce a spus despre colecție: „Trebuie să recunoaștem că suntem anume așa și să nu fim pudici”. Asta era de fapt intenția. Nici mie nu îmi plac multe lucruri care se întâmplă în jur, dar poate le schimbăm împreună.

– Un italian a cumpărat tabloul „Neintitulat” care descrie valorile moldovenilor în nouă ipostaze. Cum crezi, italianul a înțeles mesajul pe care ai vrut să îl transmiți?
– Acest tablou prezintă valorile pe care le avem în subconștientul nostru, chiar dacă uneori suntem ghidați de altele. Tot ceea ce facem este privit prin prisma acestor porniri și valori. Persoana care a ales acest tablou a înțeles chiar mai mult decât trebuie. Pentru că, în principiu, societatea italiană are aceleași probleme în anumite privințe. Până și italianul s-a regăsit în lucrare. De aceea i-a plăcut lucrarea. Au și ei, socialiștii, unioniștii, anumite probleme. Unii sunt mai avansați la anumite capitole, alții au depășit aceste probleme, iar ceilalți stau pe loc și se uită peste gardul vecinului.

– Vă mulțumim pentru interviu!