Strâmtorat de sancțiunile occidentale și disprețuit de o seamă de lideri ai lumii, Putin se vede nevoit să abandoneze grandiosul proiect South Stream, prin care urmărea să-și supună energetic Europa.

Vladimir Putin a anunțat, la începutul acestei săptămâni, că renunță la construirea gazoductului South Stream, proiect elaborat cu zece ani în urmă cu scopul de a livra gaz Europei de Sud-Est, ocolind Ucraina, ca stat de tranzit. Dar, la insistențele Comisiei Europene, Bulgaria a înghețat colaborarea cu Rusia la construirea South Stream. Bruxelles-ul a acuzat că proiectul nu corespunde normelor celui de-al treilea pachet energetic, care interzice companiilor furnizoare de gaz să deţină conducte în UE.

„Dacă Europa nu dorește realizarea acestui proiect, atunci el nu va fi realizat”, a afirmat Putin, în timpul unei conferințe de presă la Ankara. El a spus că ar fi ridicol să investească sute de milioane de dolari într-o conductă, pentru a fi nevoit, în cele din urmă, să abandoneze lucrările din cauza unor divergențe politice. În locul proiectului South Stream, Rusia se va concentra pe furnizarea de gaz Turciei, prin altă conductă la Marea Neagră, a spus Putin.

Conductele ucrainene

Anularea proiectului este considerată de unii experți o înfrângere diplomatică pentru Vladimir Putin, chiar dacă el a sugerat că Europa este cea care va avea de suferit. Ucraina se poate bucura, însă, întrucât cea mai mare parte a gazului rusesc destinat Europei va traversa în continuare teritoriul său, ceea ce îi conferă Kievului o pârghie împotriva puternicului vecin din Est. Abandonarea proiectului South Stream reprezintă o garanție că sistemul de gazoducte din Ucraina, râvnit odinioară de Rusia, va rămâne vital pentru asigurarea legăturii spre Europa în anii care vor urma.

Decizia Kremlinului de a abandona proiectul este considerată de The New York Times o victorie a Uniunii Europene și a administrației Obama. Rusia a încercat să-și prezinte South Stream, estimat la 40 de miliarde de dolari, drept un proiect strict economic. Dar Washingtonul și Bruxelles-ul l-au respins, susținând că este vorba de încercarea Kremlinului de a-și consolida poziția de furnizor dominat în Europa, ocolind Ucraina.

„Este o înfrângere pe care ei (Kremlinul – n.red.) încearcă să o mascheze, prezentând-o drept o victorie”, a afirmat directorul Centrului de Tehnologii Politice din Moscova, Igor Bunin, citat de Bloomberg. „Proiectul South Stream este pe moarte în ciuda încercărilor Rusiei și a banilor investiți pentru a menține proiectul. Sancțiunile și starea generală a Europei au făcut ca acest proiect să fie imposibil de realizat”, a adăugat expertul.

O cacealma?

Pe de altă parte, vicepreședintele comisiei energetice din Bulgaria, Martin Dimitrov, spune că Rusia nu va abandona sub nicio formă proiectul South Stream. În opinia sa, anunțul lui Vladimir Putin este doar o stratagemă prin care urmărește să crească presiunea asupra Bulgariei și a Comisiei Europene. Oficialul, citat de agenția Novinete, a afirmat că redirecționarea conductei spre Turcia, așa cum a anunțat Putin, ar face proiectul nepractic din punct de vedere economic, de aceea argumentul că noul acord dintre Rusia și Turcia reprezintă o alternativă strategică pentru Moscova este neverosimilă. Turcia nu este un client suficient de mare pentru a înlocui piața europeană pe care ar fi urmat să o deservească South Stream, scrie și Financial Times.

Totuși, această mutare avantajează Turcia, care, la fel ca și China și alte state sunt în căutare de resurse energetice pe termen lung, pe care le-ar putea achiziționa la prețuri negociabile. Putin a afirmat luni, în conferința de presă comună cu președintele turc Racep Tayyip Erdogan, că Turcia va beneficia de o reducere de 6% a preţului la gaze începând cu 1 ianuarie. În plus, Rusia va creşte livrările cu 3 miliarde de metri cubi pe an către Turcia.

Gazoductul South Stream trebuia să transporte gaz din Rusia către Europa, pe sub Marea Neagră. Ar fi avut o lungime de 900 de kilometri, iar în Bulgaria s-ar fi ramificat – spre nord-vest către Austria şi spre sud, către Grecia și Italia. Capacitatea maximă ar fi trebuit să fie de 31 miliarde de metri cubi de gaz, cu posibilitatea creșterii la 63 de miliarde de metri cubi.

De remarcat că South Stream eșuează după ce a fost anulat și concurentul său, Nabucco, proiect occidental în care era implicată şi România. Consorţiul care operează exploatarea gaziferă Şah Deniz (Azerbaijan) a selectat o altă rută de export către Europa.

O reașezare energetică

Contactat de TIMPUL, specialistul român în energie, Ionuţ Purica, a explicat împotrivirea Comisiei Europene față de South Stream prin faptul că Bruxelles-ul încearcă să mizeze pe conducte cu flux care să poată să fie inversat, South Stream nefiind proiectat pentru așa ceva.

„Crearea unui hub spre Turcia, care să meargă spre Trans Adriatic Pipeline (TAP), întărind conducta respectivă, poate să fie o soluție care să răspundă mai bine cerințelor UE”, a opinat Purica. TAP porneşte de la graniţa Greciei cu Turcia, unde urmează să fie conectată cu TransAnatolian Pipeline, şi va furniza gaze din câmpul Shah Deniz II din Azerbaidjan, tranzitând Grecia şi Albania, cu destinaţia finală în Italia. „Geostrategic vorbind, este foarte clar că zona sud-est europeană este într-o reașezare, atât din punct de vedere energetic, cât și politic, economic”, a mai spus Purica, admițând că decizia lui Putin de a renunța la cel mai ambițios proiect energetic este controversată.

Totuși, a spus expertul, anularea unor asemenea proiecte s-ar putea să fie un imbold pentru identificarea gazelor de șist. Întrebat dacă România deține sau nu gaze de șist, date fiind controversele pe această temă, Purica a răspuns că Bucureștiul așteaptă rezultatele forajelor exploratorii în urma prelucrării datelor. Deocamdată aceste rezultate nu au apărut oficial.

Ce facem noi?

Republica Moldova încearcă să scape de dependența de gazul rusesc interconectându-se cu România. Astfel, Bucureștiul și Chișinăul, ajutate de Comisia Europeană, au construit gazoductul Iași-Ungheni, prin care România urmează să ne livreze gaz la un preț mai mic decât cel rusesc și să ne salveze de la îngheț, în cazul în care Moscova ne-ar închide robinetul. Totuși, deși conducta a fost finalizată în luna august, livrările efective nu au început. În septembrie, premierul Iurie Leancă spunea că autoritățile din Moldova nu au ajuns la un acord cu principalul distribuitor de gaze, „Moldovagaz”, controlat de gigantul rus „Gazprom”. Acum premierul promite că, până la sfârșitul anului, gazoductul va fi pus în funcțiune.

Recent, Chișinăul a prelungit contractul cu gigantul rus de gaze „Gazprom”, expirat în mod oficial în 2011. În noiembrie, companiile rusă şi moldoveană de gaze au semnat un act adiţional, în conformitate cu care preţul livrărilor de gaze ruseşti scade până la 322 dolari mia metri cubi (de la circa 370 de dolari mia metri cubi), iar volumul livrărilor se menţin la nivelul celor din 2014- aproape trei miliarde de metri cubi.